Putna - Suceviţa, peste Dealul Secării, Munţii Obcina Mare
1
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Am pornit într-o dimineaţă de mijloc de martie 2015 din dreptul fostei gări C.F.R. Putna; ne înscriem pe drumul spre Chilia lui Daniil Sihastrul, pe Valea Viţău, traseu descris la. Vom face acum un parcurs nemarcat care urmează îndeaproape creasta Dealului Secării.
De pe podul peste Putna privim spre amonte unde se observă prin ceaţă una din crestele acestui deal, care coboară spre Putna (foto 1). Acea creastă ajunge lângă drumul care porneşte din Putna, descris la. Am preferat să facem intrarea în traseu de pe Valea Viţău pentru a vedea şi alte obiective.
Trecem de celebra Chilie a lui Daniil şi parcurgem câteva sute de metri în amonte pe drumul care însoţeşte Pârâul Viţău (foto 2). În noaptea precedentă a nins abundent şi acum este zăpadă foarte umedă. Ajungem în dreptul unui pod, pe partea dreaptă în sensul de mers, care duce spre o cabană construită relativ recent pe malul stâng geografic al apei. Traversăm acel pod şi imediat după el se vede un mic afluent la Viţăului. Pe malul drept geografic al acelui afluent se observă o potecă ce urcă abrupt spre pădure (foto 3). Pe acea potecă ne înscriem.
2
3
4
Încă de la primii metri urcaţi se vede că panta este destul de mare (foto 4). Suim mai departe printr-un peisaj de basm, cam 20 minute până ajungem într-un luminiş (foto 5). Suntem în partea superioară a unui mic abrupt stâncos. Ne deplasăm cu atenţie deoarece în partea dreaptă faţă de sensul de urcuş sunt pereţi mascaţi de vegetaţia destul de bogată. Privim spre Putna care se zăreşte prin nori, în vale (foto 6). Totul este acoperit într-o mantie albă (foto 7). Putem cobori câţiva metri pentru a admira acel abrupt şi ne atrage atenţia o imensă surplombă, o stâncă ieşită în afară formând un tavan (foto 8). Continuăm urcuşul pe o poteca ce se strecoară printre câteva stânci de mici dimensiuni (foto 9). Chiar dacă a nins poteca este vizibilă.
5
6
7
8
9
Mai sus soarele pare să iasă din ceaţa destul de deasă şi să lumineze peisajul (foto 10). Urcăm încet, zăpada fiind din ce în ce mai mare. Se vede pe copaci direcţia din care a bătut vântul deoarece toţi sunt acoperiţi cu zăpadă în aceeaşi parte (foto 11).
10
11
12
Poteca este destul de largă, nu există pericol de rătăcire. Mai sus întâlnim un drum forestier. Faţă de sensul de urcuş, ne vom abate spre stânga pe acest drum. În câteva minute ajungem într-o mică poiană (foto 12). Toate crengile copacilor, până şi cele mai mici, sunt acoperite cu zăpadă (foto 13). Din această poiană ne abatem spre stânga faţă de sensul de urcuş şi ne înscriem pe creasta Dealului Secării, pe o potecă largă (foto 14). După circa 35 minute de mers intrăm în altă poiană, foarte mare şi frumoasă, Poiana Secării (foto 15).
13
14
15
16
Este ceaţă dar totuşi vedem traseul. Mai sus trecem pe lânga o cabană părăsită (foto 16). Traversăm poiana în urcuş domol (foto 17). Intrăm iar în pădure, pe aceeaşi potecă largă şi acoperită cu zăpadă (foto 18).
17
18
Urcăm încet deoarece zăpada este şi mai mare. Trecem de o mică poiană dar din cauza ceţii nu se vede nimic din peisaj. Copacii sunt acoperiţi cu zăpadă mare (foto 19). Urcăm mai departe, panta este mică; ajungem într-un loc unde poteca se bifurcă. Partea mai vizibilă este cea din dreapta faţă de sensul de mers însă ne vom abate spre stânga. Ceaţa este din nou prezentă aşa ca trebuie să fim atenţi cu orientarea (foto 20). Trecem pe lângă un trunchi de copac răsucit (foto 21). Valurile de ceaţă sunt spectaculoase. Surprindem soarele printre crengile copacilor (foto 23). Urmăm creasta mai departe şi în câteva minute ajungem la un brad uriaş (foto 24). Este acelaşi brad din imaginile 20 si 21 de la. În acest loc facem joncţiunea cu traseul descris la linkul de mai înainte. Bradul uriaş ne uimeşte şi ne îmbie a-l admira (foto 25).
19
20
21
23
24
25
De aici urmăm în sens invers o porţiune din traseul descris la. Ne înscriem pe poteca spre Poiana La Mese (foto 26). Zăpada este mare, ceaţa foarte densă. După aproximativ 45 minute de la bradul cel mare întâlnim o bifurcaţie. Poteca din dreapta în sensul de mers urcă un mic vârf. Noi ne abatem pe curba de nivel, pe poteca din stânga (foto 27). Încă puţin şi intrăm în Poiana Mesele Mari (sau La Mese) (foto 28).
26
27
28
De aici putem cobori pe drumul spre satul Voievodeasa sau putem continua spre satul Suceviţa. Poiana este foarte frumoasă şi cel mai bine a fost surprinsă în imaginea 19 de la. Am ales varianta Suceviţa. Urcăm spre partea superioară a poienii, pe unde continuă traseul. Ceaţa este atât de densă încât nu putem vedea nimic. De aceea, pe o vreme ca acea întâlnită în ziua parcurgerii acestui traseu trebuie să cunoaştem foarte bine locurile şi să avem anumite repere. După ce intrăm din nou în pădure mai parcurgem câteva minute urcând spre vârful acestui munte, vârf marcat cu o movilă din pietre, acum acoperita cu zapadă (foto 29). De aici ne abatem în unghi drept spre dreapta faţă de sensul de urcuş, pe o potecă largă care coboară abrupt. Mai jos, poteca are un mic urcuş dar imediat coboară pe pantă mare şi ajunge în câteva sute de metri în şaua dintre Suceviţa şi Putna, şa descrisă pe traseul de aici, imaginea 16) unde întâlnim marcajul cruce albastră (foto 30). De aici coborâm pe traseul descris la până în Suceviţa.
