Munţii Căliman / Călimani şi Bârgău, marcaje misterioase, anul 2008
harta 1. Pozitionarea Masivelor Bârgău şi Căliman in cadrul Carpaţilor Răsăriteni. Extras din Alexandru Roşu - Geografia fizică a României - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)
fotografii: Marelena şi Radu Puşcarciuc, Lucia şi Dominic Csudor
Doua masive vulcanice, nascute in urma acelorasi framantari telurice si totusi atat de diferite ca aspect (harta 1): Călimanii sunt inalti, maiestuosi, spectaculosi pe cand Munţii Bârgăului sunt modesti, vizibil dominati de vecinii Calimani, framantati parca de neputinta inaltarii, semetindu-se doar fata de cateva dealuri alaturate, ce tot lor le apartin.
Vecinatatea, asemanarile lor “genetice”, contrastele ce-i individualizeaza au fost printre motivele care ne-au determinat sa organizam o miniexpeditie cu scopul de a-i cunoaste, cat de cat, nemijlocit.
Din motive ce initial au fost impuse de varsta, dar care care pot transcende acest aspect - aviz cititorilor! - expeditiile noastre montane inseamna gasirea, inainte de toate, a unui punct de pe teritoriul montan romanesc, abordabil cu masina noastra de teren, unde sa putem gasi cazare - cortul fiind o solutie extrema - si de unde sa putem pleca in cateva drumetii de cate o zi. Colibita este pentru Muntii Calimani si pentru cei ai Bargaului un astfel de loc.
Colibita este un lac de acumulare pe Raul Bistrita (a Bargaului) dar si un fel de statiune turistica constituita din numeroase pensiuni imprastiate pe malurile lacului, prevazute cu camere tip hotel, una si cu casute, alta si cu spatii de campare. La vremea cand am fost noi (luna august) am gasit foarte putine locuri libere, la preturi foarte piperate. A fost suficient sa intrebam insa la unul din magazinele din satul Bistrita Bargaului despre posibilitatea de a gasi cazare la oamenii din sat; cu o disponibilitate incredibil de dezinteresata am fost condusi la o familie care ne-a inchiriat jumatate din casa (cu baie si bucatarie) pentru o suma mai mult decat rezonabila.
Vom descrie foarte succint traseele parcurse in cele 4 zile ale microexpeditiei noastre, insistand doar asupra problemelor de orientare; acesta este, de fapt, scopul acestui articol, avand in vedere lipsa marcajelor turistice din Muntii Bargaului, dar si neclaritatile privind marcajele din Calimani.
Ziua 1 (Muntii Bargau, fotografiile 1-7):
Bistrita Bârgăului - Prundu Bârgăului, 6 km (cu maşina);
Prundu Bârgăului - Valea Secului - Muntele Heniul Mare - Tarniţa Pârângului - Piciorul Muntelui - Poiana Ţiganilor - Dealul Ciumag - Dealul Gagea - Podul Secului - Valea Secului - Prundul Bârgăului (8 ore, cu popasuri).
Intrarea in traseu se face pornind din centrul satului Prundul Bargaului (harta_bargau_si_caliman 78 x 60 centimetri), pe strada care urca, pe langa biserica ortodoxa (care are, curios, altarul orientat spre nord!), in paralel cu Paraul Secu, pe care il vom intalni insa peste jumatate de ora, cand il vom si traversa, lasand in urma ultimele case ale localitatii. Indata ce vom trece podul (numit “al Secului”) va trebui sa alegem:
- fie drumul de carute ce urca pe versantul drept al Vaii Secu, continuand spre Heniul Mic si apoi pe Heniul Mare;
- fie drumul forestier de-a lungul Secului si urcusul din fundul vaii pana pe Heniul Mare.
1 Muntele Muncelul vazut de pe Heniul Mare, inainte de a cobori in Saua Tarnita Parangului. Poteca e trasata pe versantul din dreapta (sudic) al Muncelului, la aceeasi altitudine cu saua.
2 Privind spre Heniul Mare de pe poteca aflata pe versantul sudic al Muncelului.
3 Creasta Muntilor Bargaului intre Heniul Mic si Heniul Mare; privire de pe versantul sudic al Muncelului.
Recomandam prima varianta, mai lunga cu doua ore decat cealalta, dar care prilejuieste strabaterea integrala a celui mai interesant si mai... montan traseu din Muntii Bargaului, Heniul Mare (1611 m) fiind cel mai inalt varf al acestor munti.
O destul de buna descriere a ambelor trasee de acces pe Varful Heniul Mare se gaseste in Traian Naum, Grigore Moldovan - Bargau (colectia Muntii Nostri, nr. 42), Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987, paginile 104-106.
De pe Varful Heniul Mare se coboara continuu si lejer pana intr-o sa joasa, numita Tarnita Parangului.
“Speriati” de predictiile meteorologice care anuntau ploaie pentru dupa-amiaza, am ales a doua varianta. Dupa ce drumul forestier de pe Secu a luat sfarsit - in dreptul “statiei” funicularului ce deserveste releul de televiziune de pe Heniul Mare - avansam de-a lungul paraului pe o poteca stricata de viituri, ce, teoretic, urmeaza terestru linia aeriana a funicularului. Nu am avut “rabdare” sa ne tinem de ea pana la capat, fiind furati de un marcaj forestier si de o cararuie, de vanatoare (?), pe care am urcat, cam pieptis, pana pe culmea Heniului Mare, ajungand sub varf, nu departe de Tarnita Parangului.
4 Muntele Oala; vedere din Poiana Tiganilor.
5 Heniu Mic vazut de pe Dealul Gagea. In centrul imaginii un scorus (Sorbus aucuparia).
6 Tot de pe Dealul Gagea, panorama a “bargaielor” de la confluenta Bistritei cu Bargaul: Josenii, Susenii, Mijlocenii, Prundul, Bistrita, Tiha.
7 Pe Podireiul Prundenilor; in fundal, cele doua Heniuri.
Poteca de culme, foarte clara, dar fara marcaj turistic, nu urca, asa cum am putea crede, pe varful inalt ce urmeaza (Muncelul), ci - mentinandu-se la aceeasi altitudine cu cea a seii - continua pe coastele sudice ale Muncelului pana in Poiana Tiganilor, la o intersectie de drumuri. Pe drumul din stanga, daca se ramane pe aceeasi curba de nivel, se poate trece, pe sub Varful Muncelului, pe culmea principala a Muntilor Bargau. Traseul propus de noi coboara din Poiana Tiganilor spre dreapta, pe Dealul Ciumag, traversand palcuri de paduri, poieni si fanete, pana ajungem, daca nu parasim culmea - cumpana de ape intre Valea Secului si valea din stanga noastra, numita a Imasului - pe Dealul Gagea, a carui ultima parte, orizontala, parcelata in loturi agricole, se numeste Podireiul Prundenilor. De aici, drumul coteste spre dreapta, spre Valea Secului si ne duce la Podul Secului.
Ziua 2 (Muntii Caliman, imaginile 8-18):
Bistrita Bârgăului - satul Miţa (Colibiţa), 12 km (cu maşina);
Satul Miţa - Valea Izvorului Lung - Valea lui Toader - Poiana lui Toader - Poiana Sub Măgură - Muntele Buba - Şaua Terha - Muntele Viişoara - Vârful Străcior (1963 m) - Vârful Bistriciorul (1990 m) - Valea Colbului - satul Miţa (12 ore, cu popasuri).
Lasam masina in dreptul scolii din satul Mita (vezi harta 2, de 78 x 60 centimetri), acolo unde observam primul semn al marcajului cruce rosie pe care ne propusem sa-l urmam; conform ghidurilor Calimanilor ar trebui sa urcam pe Muntele Fagetul Mare, sa ajungem pe Dealul Ariilor (! - 1547 m) etc. Constatam ca marcajul cruce rosie ne duce la coada lacului, apoi pe drumul forestier paralel cu Valea Izvorului Lung, marcat pe harti cu triunghi rosu; dar cu triunghi rosu e marcat si drumul forestier de pe Valea Colbului, avand plecarea tot de la coada lacului.
Ca sa fie limpede (sic!): crucea rosie a renuntat, se pare, la vechiul traseu peste Muntele Fagetul Mare si urca, impreuna (teoretic) cu triunghiul rosu, ale carui semne nu se mai regasesc insa pe Valea Izvorului Lung. Am constatat insa prezenta triunghiurilor rosii, asa cum am spus, pe drumul ce urmeaza Valea Bistritei, dincolo de confluenta cu Izvorul Lung. Probabil, triunghiurile rosii realizeaza un circuit: urca pe Valea Izvorului Lung la Saua Terha, de unde coboara pe Valea Colbului (unul dintre izvoarele Bistritei) pana la confluenta Bistritei cu Izvorul Lung.
8 Pe Valea Izvorului Lung.
9 Pe culmea principala a Calimanilor, la capatul traseului ce urca aici pe Valea lui Toader; se poate vedea hotelul Dracula din Pasul Tihuta.
10 Saua Terha. In dreapta este Varful Viisoara, in stanga Straciorul. Poteca marcata cu banda rosie coboara din sa spre dreapta, ocolind de-a coasta Viisoara.
10bis Clopotel (Campanula abietina) foarte asemanator (pana la confuzie) cu Campanula patula; primul creste cu deosebire in vecinatatea brazilor (abies = brad), tulpina purtand, de regula, cate o singura floare.
Traseul nostru, marcat cu cruce rosie, urca pe Valea Izvorului Lung pana la confluenta acestuia cu Paraul lui Toader, unde se afla un pod peste Izvorul Lung. Mergem inainte, pe Paraul lui Toader, inca 2 km, dupa care parasim drumul forestier si, impreuna cu marcajul, urcam spre stanga, pe un drum de tractor forestier (taf). La intersectie se afla o masa acoperita si doua banci; in spatele lor este izvor. Drumul de taf si marcajul ne duc pana pe culme, in apropierea careia marcajul dispare. Urcam spre dreapta si ajungem intr-o poiana larga (Ciungii) - in care se afla o stana - de unde avem o ampla deschidere spre Valea Dornei. Se vede bine, spre nord, hotelul Dracula din Pasul Tihuta. Trecem pe langa gardurile stanei, ocolind-o prin stanga si, urmand drumul lat al oilor, depasim de-a coasta o obarsie. In final urcam la culmea principala a Calimanilor unde intalnim marcajul banda rosie care insoteste poteca lata a culmii, usor de urmarit, pana in Saua Terha.
11 Privire spre vest de pe Muntele Viisoara: in centrul imaginii, Varfurile Blajei si Dalbidanu (dreapta).
12 Varful Stracioru vazut de pe Muntele Viisoara.
13 Urcand (din greu) de pe Muntele Viisoara pe Stracioru.
14 Privelistea cea mai frumoasa de pe Varful Stracioru este cea a crestei principale a Calimanilor intre Strunioru (in prim plan) si Pietrosu, trecand peste Ciungetu si Gruiu.
15 De pe Stracioru, rotind privirea spre sud: Bistriciorul si parte a crestei de la acesta spre Zurzugau.
16 Saua Terha vazuta de pe Stracioru.
17 Privire de pe Bistricioru spre Zurzugau.
18 Coborand de pe Bistricioru in Valea Colbului.
De aici traseul paraseste linia culmii si coboara mult spre dreapta, la drumul forestier insotit de triunghiul rosu, care leaga Valea Izvorului Alb de cea a Colbului. Mergem pe acesta spre stanga, mult sub culmea Muntelui Viisoara si pe deasupra obarsiilor Izvorului Lung. Iesim pe unul dintre picioarele Muntelui Viisoara pe care coboara, spre Valea Colbului, triunghiul rosu. Noi urmam insa benzile rosii si cotim la stanga, cu aproape 180 de grade, pentru a urca Muntele Viisoara. Nu mai sunt probleme de orientare pana pe Bistriciorul, punctul culminant al traseului. Aproape de varf intalnim urme ale marcajului triunghi albastru care se duce spre stanga, inspre Valea Rastolnitei (afluent al Muresului). Ar trebui, conform hartilor, ca triunghiurile albastre sa traverseze poteca de culme de pe Bistriciorul si sa coboare in Valea Colbului. In realitate, traseul triunghiurilor albastre dubleaza traseul de culme pana in saua de dincolo de Varful Bistriciorul, numai ca marcajul a disparut cu desavarsire. Din aceasta sa, in care noi am avut norocul sa observam resturile unui triunghi albastru, coboara spre dreapta, in Valea Colbului, traseul care apare pe harti marcat cu triunghi albastru.
Sa mai spunem ca banda rosie care ne-a adus pana pe Bistriciorul pare ca se opreste pe acesta dar ea continua spre est, din mica sa de sub Bistriciorul, venind de pe varful ce-l precede, Straciorul. In aceasta sa se afla racordul dintre culmea pe care am venit si care continua spre sud, dincolo de Bistriciorul, marcata cu benzi galbene (rare si deteriorate) si culmea principala a Calimanilor, marcata cu banda rosie, care duce spre est, pe Pietrosul (2100 m).
Coborarea pe traseul triunghi albastru nu ridica dificultati de orientare, cararea urmand strict ulucul unui valcel sec. Panta se domoleste in dreptul resturilor unei foste cabane, spulberata de o avalansa in urma cu cativa ani. De aici se traverseaza firul deja bine infiripat al Paraului Colbul, cararea ducand la culmea versantului stang al vaii. Totul e bine - apare ici, colo si cate un triunghi albastru - pana ce ajungem intr-o poiana, loc al unei foste stane, unde marcajul dispare. Noi nu am avut rabdarea necesara de a-l gasi si am coborat, pe un picior lateral al culmii, la drumul forestier de pe Valea Colbului, cel marcat cu triunghi rosu.
Teoretic, adica in conformitate cu hartile, plecand de la cabana distrusa, triunghiul albastru urmareste strict linia culmii pe care am urcat-o (interfluviu intre Valea Colbului si un mic afluent al acestuia), lasandu-se din poiana fostei stane la confluenta celor doua paraie, unde se intalneste cu triunghiul rosu.
Ziua 3 (Muntii Bargaului, imaginile 19-22):
Bistriţa Bârgăului - satul Tureac, 12 km (cu maşina);
Satul Tureac - Valea Tureacului - Valea Arendaşului - Muntele Oala (Miroslava, Gogoaşa) - Poiana Făgeţel - Piciorul Bozgăi - satul Tureac (8 ore, cu popasuri).
Intentia noastra a fost aceea de a completa traseul culmii principale a Muntilor Bargaului, inceput in prima zi (vezi harta 2, de 78 x 60 centimetri), cu sectorul cuprins intre Muntele Muncel si Muntele Oala. Din cauza vremii nu tocmai favorabile am plecat prea tarziu pentru a avea timp sa parcurgem tot traseul propus, asa ca ne-am restrans la a doua jumatate a sa, avand drept scop principal urcusul pe Oala, al doilea ca inaltime din Muntii Bargaului (1604 m).
19 Urcand pe un afluent al Paraului Arendasului spre Muntele Oala.
20 Pe creasta Muntelui Oala.
21 Coborand de pe Muntele Oala spre Tureacu vedem o mica parte din culmea Muntilor Bargaului, intre Muncelu si Dl. Bargau care nu apar in imagine; doar Varful Erboasa (1294 m).
22 Muntele Oala vazut din Satul Tureac.
Pentru a realiza intregul traseu se pleaca din satul Tureac, pe drumul forestier ce urmareste primul afluent de dreapta al Paraului Tureac, numit Talpasul. Dupa aproape 7 km se ajunge pe culmea principala a Muntilor Bargaului, la est de Varful Muncelului, nu foarte departe de el. De aici, pana pe Muntele Miroslava, traseul este descris (in sens invers) de Traian Naum si Grigore Moldovan in lucrarea citata, la paginile 90-92. Facem precizarea ca nu (mai) exista nici o banda rosie turistica - despre care vorbesc cei doi autori - dar poate fi util marcajul hotarului silvic (H-uri rosii) ce urca pe Oala. Coborarea de pe Oala nu ridica probleme. De pe varf se ajunge intr-o poiana larga, din capatul ei sudic poteca schimbandu-si directia spre est, in coborare accentuata prin mijlocul fanetelor. Avem grija sa ne tragem spre dreapta atunci cand va trebui sa alegem dintre multele drumuri folosite la transportul lemnelor, ramanand insa pe cumpana de ape dintre Valea Tureacului si evantaiul de izvoare din stanga noastra. Procedand astfel noi am coborat in satul Tureac la circa doi kilometri de locul unde ne parcasem masina (intrarea in Tureac).
Ziua 4 (Muntii Caliman, imaginile 23-31):
Bistriţa Bârgăului - Valea Pietroasa - Valea Pietroasa de Jos - Muntele Paltinul - Muntele Cuşma - Muntele Vulturul (1501 m) - Dealul Negru - Şaua Stegii - Valea Stega - Bistriţa Bârgăului (12 ore, cu popasuri).
Ne-ar mai fi trebuit doua zile pentru a termina ce incepuseram in Caliman: strabaterea tronsonului de creasta care inchide bazinul Bistritei. Nemaiavand la dispozitie decat o singura zi am optat pentru treimea vestica a acestuia (vezi harta 2, de 78 x 60 centimetri), constienti fiind ca renuntam, poate, la partea mai spectaculoasa, cea cuprinsa intre Bistriciorul si Saua Stegii.
Traseul nostru incepe din catunul Pietroasa, ce tine de Bistrita Bargaului, aflat pe paraul cu acelasi nume. Imediat dupa ce lasam in urma ultimele case ale catunului, drumul forestier se bifurca. Bratul drept, cel de pe Valea Pietroasa de Jos, e cel pe care il urmam; la fel vom proceda la urmatoarea intersectie, dar la urmatoarea vom pastra directia inainte (pe bratul stang al drumului). Drumul forestier continua, pentru a traversa o faneata, cu un drum de carute, ce razbate la culme intr-o sa cu o frumoasa belvedere atat spre nord, spre Valea Bargaielor, cat si spre sud, catre satele apropiate orasului Bistrita. Pe culme ar trebui sa intalnim marcajele turistice banda albastra sau/si galbena. Or fi fost candva, dar acum sunt sterse. Culmea e marcata totusi, pe unde sunt palcuri de padure, cu H-urile hotarului silvic. Sa mai spunem ca, in acest loc, numit Saua Paltinului, puteam ajunge, conform hartilor, de la gura Pietroasei pe o poteca marcata cu cruce galbena, trasata pe versantul stang al vaii, numit Creasta Alba; l-am cautat, dar nu credem sa mai existe vreo urma a acestui marcaj.
23 Varfurile Heniul Mic, Heniul Mare si Muncelu vazute de pe soseaua care strabate Bistrita Bargaului. Imediat in stanga este ulicioara ce duce spre Valea Pietroasei.
24 Afinis pe Muntele Cusma.
25 Muntii Bargaului, intre Henii si Dealul Bargau, vazuti de pe Muntele Cusma. Culmea lunga din stanga imaginii este Coasta Alba, pe care ar trebui sa existe poteca “banda galbena” de la Gura Pietroasei la culmea “bistriteana” a Calimanilor.
26 Vedere, tot de pe Muntele Cusma, si cu Muntele Oala. A doua culme din dreapta coboara din Muntele Vulturul pana la Piatra Tatarcei (relativ vizibila).
In continuare, strabaterea culmii nu mai ridica probleme de orientare, poteca, pe lungi portiuni dublata de drumuri de carute sau de tractor, fiind clara chiar si atunci cand traverseaza pajistile alpine acoperite cu tufe de afin si merisor (pe Muntele Cusma) sau pasunile de pe Muntele Vulturul. In caz de ceata, pericolul ratacirii nu este exclus; riscul cel mai mare este de a fi furati de vreunul dintre picioarele sudice ale culmii. Cu ajutorul unei busole ne putem insa mentine pe directia vest-est; un alt reper important este marginea padurii ce imbraca versantul stang al culmii, prin care chiar trecem la un moment dat, imediat ce depasim pasunile de pe Muntele Vulturul si inainte de a ajunge in Saua Stegii, cand vom traversa din nou, pe un drum de tractor, un sector de pajiste alpina. In Saua Stegii intalnim un drum forestier, transversal pe directia noastra, pe care vom continua, coborand spre Bistrita.
27 Pe Muntele Vulturul.
28 Saua Stegii.
29 Muntele Oala vazut din Saua Stegii.
30 Opaita-rosie (Melandrium rubrum).
31 Piatra Tatarcei; vedere de pe soseaua ce coboara de la Gura Stegii spre Bistrita Bargaului.
Dar, coborarea cea mai interesanta, si mai ales economica din punct de vedere al efortului si timpului, ar fi pe un picior care porneste din Varful Vulturului si care trece in final pe langa un pitoresc grup de stanci, numit Piatra Tatarcei, realizand in acest fel ocolul bazinului Pietroaselor.
Pentru a intregi strabaterea crestei, sa-i spunem bistritene, a Calimanilor, recomandam traseul urmator: baza barajului Colibita - Valea Repedea (cruce galbena) - Valea Neagra - Poiana Ciresilor (cruce albastra) - Poiana Cofii - Taul Zanelor (banda galbena si/sau albastra) - refugiul Tilimiu (punct albastru) - Valea Panuletului (pe drum forestier, fara marcaj) - Valea Plopii (pe o mica portiune, cruce albastra, apoi, pe drum forestier, fara marcaj) - baza barajului (punct rosu).
Noi nu l-am parcurs, asa ca asteptam impresii de la cei care o vor face! Tot asa cum asteptam lamurirea multor semne de intrebare privind reteaua de poteci si drumuri forestiere marcate, consemnata de noi pe harta, dar careia, neparcurgand-o in totalitate, nu-i putem garanta conformitatea cu realitatea.
vezi şi
Munţii Bârgău, iarna, cel mai înalt vârf, Heniul Mare
Spre Heniul Mare, pe sub funicularul de la releu