Şarpele de alun, Coronella austriaca, Munţii Tarcău
text şi imagini: Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)
Este unul dintre serpii comuni din Europa, inclusiv din tara noastra, si totusi, poate, cel mai putin cunoscut, fiind descris ca specie abia din 1768. Este considerat o specie rara deoarece are, in general, comportament foarte discret. Desi poate ocupa un teritoriu destul de vast, 0,5-3 ha, se deplaseaza pe distante scurte, 10-100 m pe zi si fuge daca se simte amenintat, de cele mai multe ori inainte de a fi vazut.
1 Nu este veninos, dar e agresiv daca se simte atacat, avand muscatura nedureroasa pentru om, eliminand, totodata, un lichid anal cu miros pestilential. Dusmanii sai sunt pasarile rapitoare si unele mamifere mijlocii: dihori, bursuci, nevastuici. Se hraneste cu soparle (70% din dieta), broaste, soareci de camp, puii pasarilor sau ai altor serpi (de vipera, de exemplu), dar sau semnalat si cazuri de canibalism; isi ucide victimele prin constrictie.
Poate fi intalnit din regiunile de campie pana pe la 1800 m altitudine, preferand zonele uscate, acoperite cu vegetatie, precum si stancariile; se poate catara cu usurinta pe ramurile arbustilor. Cauta spatii deschise, pentru a se incalzi, dar in zilele toride sta ascuns.
2 Sarpe-de-alun (circa 70 cm), insorindu-se la marginea unui drum forestier de pe Runcul Rau din Muntii Tarcaului (circa 1300 m altitudine) la o data ce poate parea destul de tarzie (31 octombrie); dar se stie ca perioada de hibernare a acestui sarpe este din septembrie-octombrie pana in martie-aprilie.
Este un sarpe cu talie medie, intre 30 si 40 cm, dar uneori pare impresionant pentru cel care il intalneste deorece sunt exemplare care ajung si la 70-80 cm (cel mai lung exemplar a fost gasit in Suedia, de 83 cm, daca nu-l socotim pe cel de 93 cm semnalat la Cernobil in Ucraina). Traieste circa 8 ani.
Din punct de vedere cromatic, se remarca prin coloratia diversa, de la galben la rosu-cafeniu (masculul) sau de la cenusiu-cafeniu la masliniu (femela). O oarecare varietate o au modelul, marimea si dispunerea petelor mai intunecate de pe partea dorsala, care, impreuna cu pata in forma literei V de pe ceafa, conduce la confundarea sa cu o vipera. Exista insa deosebiri majore intre cei doi serpi: coada sarpelui-de-alun este lunga, subtiindu-se treptat, iar ochii au pupilele rotunde, pe cand coada viperei e foarte scurta, ochii ei avand pupile liniare.
Vasile Hera (de la https://www.facebook.com/groups/213633959010872/#)
O imagine surprinsă de mine în Cheile Țăsnei și lămuririle primite: Buna ziua D-le Hera, va felicit si eu pentru capturarea acestei imagini si pentru dorinta de a afla mai multe. Intr-adevar este o scena interesanta. Serpii surprinsi de dvs sunt serpi de alun in limbaj popular, Coronella austriaca. Desi sunt bine distribuiti la nivelul tarii noastre si relativ comuni in zonele colinare si chiar de munte (am gasit o femela adulta in Semenic la peste 1100m altitudine) sunt destul de putin cunoscuti si deseori confundati cu vipera comuna, Vipera berus. Ca o particularitate a acestei specii pentru fauna noastra, sarpele de alun se hraneste preponderent cu soparle si cateodata cu alti serpi, chiar si pui de vipere. Canibalismul se pare ca este relativ comun, un articol din Belarus sugereaza ca peste 10% din mortalitatea puilor de Coronella se datoreaza acestui fenomen si ca ar avea un rol important in reglarea populatiei in lipsa hranei. Avand in vedere insa ca cei doi indivizi din imagine par cam de aceeasi marime este posibil ca inghitirea completa sa nu fi fost posibila, caz in care individul inghitit si deja mort prin sufocare ar fi regurgitat.
Numai bine,
Silviu Petrovan, Dr.vet.med.
PhD student in Animal Ecology & Teaching Assistant