Miere de mană

Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)

Mana, in forma ei cea mai comuna, se prezinta sub forma unor picaturi fine, cu aspect cristalin, vascoase si foarte dulci. Este rezultatul secretiei unui numar apreciabil de specii de insecte (homoptere), multe dintre ele cunoscute, in limbajul comun, sub numele de purici si paduchi de plante. Acestea se hranesc cu seva elaborata de plante in urma fotosintezei, seva care circula prin tesuturi specializate, mai cunoscute sub numele de vase liberiene.

Insectele respective inteapa tesutul plantei cu “stiletii” mandibulei, extragand seva elaborata, foarte bogata in substante zaharoase, dar saraca in aminoacizi. Regimul de viata sedentar al acestor insecte impune un consum redus de energie si, ca atare, au un metabolism hipoglucidic; le este insa necesara, pentru crestere si reproducere, o cantitate importanta de proteine. Prin urmare, ele trebuie sa absoarba o cantitate imensa de seva pentru a-si satisface nevoia de proteine, eliminand, in schimb, surplusul substantial de zaharuri. Aparatul digestiv si excretor al acestor insecte este, de altfel, adaptat acestui tip de hranire, prezentand o “camera filtranta” prin care tranzitul celei mai mari parti - cea prea putin folositoare lor - a sevei (apa si zaharurile) se face rapid, in vederea eliminarii; surplusul sufera, si acesta, anumite procese chimice sub actiunea unor enzime prezente in intestinul insectei. Mana astfel produsa este depusa pe diversele suprafete ale plantei, uneori in asemenea cantitate, incat, pur si simplu, le naclaieste sau chiar curge de pe ele, fiind adunata de albine care o transforma in miere - numita de mana, dar si de alte insecte.

Uneori, picaturile de mana sunt colectate direct de pe corpul insectelor care o produc. Asa se intampla in cazul unei interesante simbioze intre acestea si furnici, care chiar le stimuleaza, atingandu-le cu antenele, pentru a elimina mana. Micile insecte o fac, probabil, in semn de... rasplata pentru serviciul pe care, furnicile, la randul lor, li-l fac, tinand la distanta de ele posibilii dusmani (printre cei mai “feroci” fiind buburuzele). Nu e mai putin adevarat ca furnicile se simt datoare sa-si traga partea... leului din aceasta convietuire, acoperindu-si nevoile de proteine prin devorarea si a cate unui... consimbiont.

Mana produc si larvele altor specii de insecte, precum si omizile unor fluturi (multe tipuri de gale (vezi paranteza urmatoare) contin o asemenea mana). (Galele sunt umflaturi ale tesuturilor unei plante cauzate de infestarea produsa de un organism viu, in mod special de insecte, dar posibil si de ciuperci, bacterii sau virusuri. Concret, insecta inteapa tesutul plantei, isi depune in interior ouale, injectand totodata o enzima sau un hormon care induce plantei reactia de formare a galei, un tesut vegetal care inconjura ouale insectei, si chiar, in multe cazuri, insecta insasi. Larvele care vor iesi din oua, insecta inchisa in gala si descendentii sai vor avea astfel o sursa de hrana asigurata, substantele organice sintetizate de planta, si vor elimina in schimb o serie de substante, in special carbohidrati, care constituie sursa producerii de catre albine a mierii de mana. Trebuie spus ca, in general, pagubele produse plantei de gale sunt nesemnificative. - vezi imagini)

Exista si mana pur vegetala:

- fie sub forma de picaturi de seva elaborata, eliminate de planta si prezente pe muguri (la artar, tei, mesteacan, arin, salcie etc.), care apar primavara, ca urmare a cresterii bruste a presiunii radiculare; acest gen de mana se produce in cantitati mici;

- fie sub aspectul unor picaturi imbibate cu zaharuri, provocate de specii de ciuperci (Claviceps - cele care produc si cornul secarei). Acestea se hranesc cu seva elaborata de plantele parazitate (cu predilectie graminee), pe care o extrag din sistemul vascular care alimenteaza boabele spicelor; aceasta mana e sursa de hrana pentru albine, furnici si alte insecte care transporta astfel si sporii ciupercii.

Pentru a putea aprecia cam ce cantitate de mana se produce intr-un an, s-a calculat numarul indivizilor proveniti de la 3 generatii anuale care, in medie, provin de la o singura matca. E vorba de circa 820 biliarde de urmasi, dintre care, insa, un numar imens, in mod cert, pier sau nici nu apuca sa se nasca.

Mierea de mana este deci mierea produsa de albine din mana colectata de pe plante. Este o miere care se deosebeste net de mierea obisnuita, produsa din nectarul florilor. Are coloratie specifica, brun-inchisa, cantitate redusa de apa – cristalizand astfel mai greu, grad de dulceata mai redus si, mai ales, un gust aparte, cu savoare apreciata de tot mai multi consumatori (de exemplu, mierea din mana culeasa de la pin are o fina aroma de rasina).

Mari cantitati de miere de mana se produc in Germania, in Muntii Padurea Neagra, in Franta, unde “mierea de Vosgi” este deja o marca europeana, in Bulgaria, Turcia si in Grecia, tara in care aproape 70% din productia de miere este miere de mana de pin.

In Franta, Italia, Slovenia, Elvetia, de prin anii 1980, cand a fost introdusa accidental insecta Metcalfa pruinosa - o mare producatoare de mana, mierea provenita din aceasta mana este numita nu miere de albine, nu miere de mana, nici miere de... vreo planta de pe care a fost preponderent culeasa mana ci “miere de metcalfa”.

Din punct de vedere medical, la virtutile relativ cunoscute ale tuturor sortimentelor de miere s-ar adauga, pentru mierea de mana, si efectele ei benefice in ceea ce priveste afectiunile colonului.

Amanunte suplimentare despre acest subiect pot fi citite in lucrarea "Din viata albinelor", de Ion Carnu si Gheorghe Roman, aparuta la Editura Ceres – Bucuresti, in 1986.