Vioara pochette

Vioara „pochette” a fost folosită foarte puţin în spaţiul culturii orale româneşti. Iniţial instrumentul a fost conceput de marii constructori clasici de instrumente cu coarde, ca un al cincilea membru din familia viorii (cel mai mic – violina „piccolo”, „sordine”). În Franţa acest tip de instrument poartă denumirea de violina „pochette” iar în Anglia este cunoscut sub numele de „kit”. El este întâlnit în vestul Europei sub diverse forme constructive. Nefiind performant sub aspect acustic, instrumentul nu s-a impus în practica muzicală decât parţial. Modelul de faţă este o copie veche (făcută manual de un tâmplar autohton), a unui instrument vest-european din această categorie. Finisajul este realizat însă superficial (fenomen întâlnit frecvent la instrumentele cu coarde construite în mediul rural). Cutia de rezonanţă are o formă de lingură (sau de barcă), modelul semănând mult cu vechile instrumente cordofone de origine arabă. Corpul viorii este sculptat dintr-un singur lemn (posibil păr sau plop). Pe faţa sa este aşezată placa de rezonanţă din molid şi limba instrumentului. Vioara are o culoare neagră fiind vopsită cu un baiţ concentrat de nuc, peste care este aplicat un strat superficial de lac protector. Elementele decorative ale instrumentului (prezente pe marginea cutiei de rezonanţă) sunt cele specifice artelor tradiţionale româneşti. Sub aspectul sonorităţii, intensitatea viorii este slabă, timbru său fiind predominant nazal (instrumentul emite un sunet necizelat). Lipsa de performanţă în privinţa calităţilor sonore a fost principala cauză care a determinat dispariţia rapidă a acestui tip de instrument din practica muzicii orale româneşti.

Nu se cunoaşte locul şi nici perioada exactă în care a fost construit instrumentul din imagine.