Ţitera este un instrument cordofon utilizat destul de rar la români. Instrumentul a intrat în practica muzicii din cultura noastră orală relativ târziu, fiind preluat prin împrumut cultural de la popoarele învecinate. Tipul de ţiteră prezentat în imagine a fost utilizat în special de maghiari şi de sârbi. Ţitera are o formă (de cele mai multe ori) paralelipipedică. În privinţa modelelor există diverse variante care au mici deosebiri constructive. Ele vizează dimensiunile forma, instrumentului cât şi dispunerea tastelor folosite (ca şi în cazul chitarei) pentru execuţia liniei melodice. Coardele sunt fixate la baza instrumentului, fiind utilizate în acest scop cuie de mici dimensiuni. În partea opusă ele sunt prinse şi acordate cu ajutorul unor cuie groase de oţel (după modelul ţambalului). Grupul solistic de coarde care cântă linia melodică, (la instrumentul de faţă) are cinci coarde acordate la unison, denumite „coruri”. La ţiteră, doar acest prim grup de coarde beneficiază de taste. Ţitera din imagine mai are încă trei grupuri de „coruri”, de lungimi diferite (coardele lungi – patru, coardele mijlocii – două şi coardele scurte – două). Aceste grupuri de coarde sunt acordate pentru a cânta un trison major. La coardele solistice se cântă cu mâna stângă. Ea are un beţişor din lemn, cu care se apasă pe coarde, între taste. Beţişorul este deplasat continuu de-a lungul tastelor pentru obţinerea sunetelor dorite. Ciupitul coardelor se face cu mâna dreaptă (cu o pană de gâscă sau cu un plectru). În timpul cântatului, mâna traversează (dus – întors) toate coardele. Primul grup de „coruri” cântă melodia iar celelalte grupuri susţin în paralel un acord continuu (de stare majoră format pe sunetul fundamental al instrumentului). În timpul execuţiei, ţitera este aşezată pe genunchi sau pe o masă. Ambitusul instrumentului este de peste două octave (scară de stare majoră), sunetul cel grav fiind cel fundamental. La variantele unor instrumente de acest fel, există posibilitatea de a se cânta şi celelalte sunete melodice care completează scara cromatică (prin construirea unui rând suplimentar de taste). Prezenţa variantelor constructive în cadrul practicii muzicale, face ca tipul scărilor melodice cât şi acordajul grupurilor de coarde să fie diferit, de la un instrument la altul.

Instrumentul din imagine este nefuncţional. El a fost utilizat în zona Banatului pe la sfârşitul secolului al XIX-lea.