Date generale legate de colecţia propriu-zisă
Colecţia particulară (Ovidiu Papană) de instrumente tradiţionale româneşti cuprinde în prezent, aproximativ 100 de instrumente de referinţă. Alături de acestea, în cadrul colecţiei se mai găsesc şi alte instrumente, care sunt mai puţin realizate sub aspect muzical sau estetic. Ele alcătuiesc grupul secundar al colecţiei, având în vedere faptul că au caracteristici sonore asemănătoare cu piesele din lotul de referinţă. De asemenea, pe parcursul investigaţiilor au fost achiziţionate şi câteva instrumente muzicale vechi, nefuncţionale, parţial deteriorate (cu valoare de document).
Instrumentele care nu fac parte din grupul pieselor de referinţă sunt utilizate doar tangenţial, în cadrul unor prezentări muzicale publice (în funcţie de scopul acestor prezentări). Ele au stat la baza unor cercetări muzicale amănunţite, rolul lor principal fiind de obiecte „martor” pentru unele formulări teoretice.
Achiziţionarea instrumentelor din colecţie a fost făcută pe parcursul a mai bine de treisprezece ani, fiind folosite în acest scop surse diverse. Cea mai mare problemă care s-a pus în momentul alcătuirii colecţiei a fost legată de cumpărarea obiectelor propriu-zise. De obicei posesorii unor instrumente muzicale deosebite (interpreţi, colecţionari, persoane din mediul rural) nu acceptă înstrăinarea lor. În aceste situaţii, singura soluţie de compromis este reproducerea cât mai fidelă a modelelor reprezentative, în regim propriu de lucru. Replicile instrumentelor tradiţionale trebuie să îndeplinească însă câteva condiţii elementare de construcţie:
- să fie confecţionate, pe cât posibil, din aceleaşi materiale de construcţie (folosite la obiectul original) şi să aibă un aspect asemănător cu instrumentul luat ca model;
- să respecte cât mai corect dimensiunile constructive ale instrumentelor după care au fost reproduse;
- la cântat, să ofere caracteristici muzicale cât mai apropiate, în raport cu cele pe care le au obiectele originare.
În ultima perioadă de timp, au apărut o serie instrumente făcute în scop comercial, lucrate de meşteri specializaţi în confecţionarea unor astfel de produse. După caz, aceste obiecte pot fi socotite piese de referinţă sau nu, în funcţie de modul în care au fost respectate la construcţie (în sens general) caracteristicile de bază ale instrumentelor iniţiale.
În ansamblul ei, prezenta colecţie conţine majoritatea instrumentelor folosite în practica muzicii orale din spaţiul românesc. Piesele reprezentative sunt expuse (grupat) în 3 valize confecţionate special pentru a fi utilizate în cadrul unor expoziţii sau prelegeri ştiinţifice itinerante.
Colecţia are trei categorii distincte de instrumente:
- instrumente achiziţionate cu ocazia activităţii de teren (funcţionale sau nefuncţionale);
- instrumente care au fost construite în regim propriu de lucru, ca replici cât mai exacte după instrumentele similare întâlnite în cadrul investigaţiilor (obiecte care nu au putut fi achiziţionate de la persoanele de contact);
- instrumente care au fost construite în regim propriu de lucru, după descrierile diverselor materiale ştiinţifice (în situaţia în care aceste instrumente au dispărut din practica muzicală contemporană).
La construcţia ultimelor două categorii de instrumente, au fost luate în considerare informaţiile date de constructorii contemporani de instrumente tradiţionale precum şi unele studii din domeniul acusticii muzicale, acestea fiind aplicate la modul concret pentru fiecare instrument în parte. De asemenea, majoritatea instrumentelor construite în regim propriu au fost decorate în mod tradiţional (gravări sau sculpturi cu motive geometrice), după modelul obiectelor utilitare vechi din lemn sau al instrumentelor tradiţionale lucrate la un nivel artistic deosebit, care erau folosite în mediul patriarhal din secolul trecut.
Pentru o prezentare cât mai corectă a problemelor de ordin muzical, majoritatea instrumentelor existente în cadrul colecţiei, beneficiază de o importantă susţinere teoretică, aceasta constând dintr-un grupaj de studii (de caz) alcătuite pe baza unor criterii stabilite în mod riguros pe parcursul cercetărilor. Materialele analizează amănunţit unele aspecte legate de: construcţia instrumentelor, structurile lor sonore, tehnicile şi procedeele neconvenţionale de cântat, caracteristicile repertoriale ale unor instrumente precum şi unele fenomene acustice specifice instrumentelor tradiţionale. Aceste studii au apărut şi într-o formă conjugată, fiind integrate în două cărţi de organologie (ca o alternativă teoretică la materialul faptic existent). Cărţile au fost editate într-un tiraj destul de limitat.