„fişconiu’ dă pipălac” – fluierul pentru prepeliţe „Fişconiu’ dă pipălac” este un instrument aerofon construit de prinzătorii de păsări, care îl folosesc pentru ademenirea masculilor de prepeliţă. Cu el se imită cântatul femelelor de prepeliţă, primăvara în timpul împerechiatului. Instrumentul are un mic fluier, al cărui tub este construit dintr-un „os” (femur) de gâscă. El are o mică vrană şi un dop de lemn, acestea alcătuind împreună un cap de fluier primitiv. „Fişconiu’ dă pipălac” are un burduf din piele care alimentează cu aer fluierul propriu-zis, după modelul acordeonului. Baza burdufului este făcută din lemn, pe ea fiind fixat un cui, de care este legată o aţă rezistentă. În timpul cântatului, folosindu-se acest dispozitiv de construcţie rudimentar, se realizează o manevrare mai uşoară a burdufului. Astfel, prin fixarea cu aţă a burdufului de deget, atacul şi duratele sunetelor sunt mult mai bine controlate de executant. Sub aspect sonor, fluierul instrumentului poate emite doar un singur sunet. Prin obturarea cu degetul a capătului terminal al fluierului (folosind procedeul de acoperire parţială sau totală a orificiului, întâlnit la tilincă) se pot obţine însă şi alte înălţimi, chiar şi interpretări în glissando. În acest mod se pot reproduce diverse forme de cântat, întâlnite la unele păsări sălbatice autohtone. „Fişconiu’ dă pipălac” a fost folosit de prinzătorii de păsări din zona de şes a Banatului. El a dispărut din uz în perioada interbelică a secolului trecut. Modelul din imagine cu burduful de culoare neagră are o vechime apreciabilă, dar este nefuncţional, deoarece burduful este deteriorat. Cea de-a doua variantă constructivă (cu burduful deschis la culoare) este făcută de mine, după indicaţiile amănunţite primite de la un prinzător de păsări din şesul Banatului.