Fluierul în „botă” este un obiect bifuncţional folosit (mai rar) în mediul pastoral românesc. El este în acelaşi timp „botă” („bâtă”) ciobănească şi fluier. Sub aspect constructiv, într-un baston utilitar ciobănesc este sculptat (în partea superioară a sa) un fluier. Instrumentul a fost construit în acest mod, deoarece printre obiectele indispensabile, pe care le foloseşte ciobanul în viaţa sa de zi cu zi, se află: „bota” – ca obiect de muncă şi fluierul – ca instrument muzical.

Capul de fluier al instrumentului (dop, vrană, limbă) este sculptat în „măciuca” bastonului, tubul fluierului fiind prelungit în interior, înspre porţiunea din mijlocul băţului. Capătul inferior al tubului are un mic canal oblic, care se termină cu un orificiu făcut în peretele băţului (echivalentul orificiului de la baza fluierului obişnuit). Acest orificiu terminal este plasat în partea opusă a orificiilor folosite pentru cântat. În continuarea fluierului se află secţiunea mijlocie şi partea inferioară a bastonului. Ele prelungesc corpul „botei” până la lungimea unui obiect utilitar obişnuit.

Instrumentul din imagine a fost construit de meşterii tradiţionali din zona Munţilor Apuseni (Câmpeni). Sculptura ornamentală a fost făcută ulterior, modelul său geometric fiind luat după decoraţiile similare întâlnite la obiectele din mediul pastoral românesc