fluierul moldovenesc (fluierul fără „dop”, din lemn şi din metal)

Fluierele moldoveneşti sunt instrumente aerofone a căror principală caracteristică este faptul că nu au „dop” şi „vrană” (lipseşte dispozitivul de producere a sunetului – capul de fluier). În aceste condiţii, despicarea coloanei de aer se face într-o manieră primitivă (prin suflarea aerului cu buzele, chiar pe marginea de la capătul superior al tubului). La fluierelor fără „dop”, această margine în care este suflat jetul de aer este uşor subţiată. Construcţia instrumentelor este făcută în acest mod, pentru ca (la nivelul buzelor) sunetul să fie obţinut cât mai uşor, fluierele îmbunătăţindu-şi prin acest procedeu constructiv performanţele sonore. Fluierele fără „dop” sunt instrumente semitraversiere deoarece, în timpul execuţiei, interpretul fixează fluierul pe buze într-o poziţie oblică, pentru a emite sunetul cât mai corect. Cântatul la fluierele fără „dop” este dificil pentru persoanele care nu cunosc această tehnică primitivă de producere a sunetelor. Uneori sunetul iniţial este însoţit de un fâşâit slab, datorită faptului că pe parcursul cântatului, jetul de aer nu este direcţionat cu buzele în mod corespunzător. În zona Moldovei însă, mulţi interpreţi preferă instrumentele fără „dop”, deoarece s-au obişnuit cu ele. Grifura fluierelor fără „dop” este similară cu cea a fluierelor tradiţionale.

In practica interpretativă, fluierele moldoveneşti se găsesc sub diferite mărimi, majoritatea modelelor având dimensiuni mici. Ca material de construcţie pentru aceste instrumente este folosit lemnul sau în ultima perioadă metalul (ţevi de alamă sau de cupru).

Instrumentele din imagine sunt făcute de mine după modelele de fluiere fără „dop”, întâlnite în practica muzicală a instrumentiştilor tradiţionali din zona Moldovei.