„Piscălău’ (cu zdrângănele)” este un instrument idiofon folosit într-o execuţie muzicală combinată. De fapt „piscălăul” este un plectru din lemn (supradimensionat) cu care se ciupesc energic şi percutant, coardele contrabasului. El are o lungime de aproximativ 18 centimetri şi este prevăzut la unul din capete (cel opus părţii cu care se ciupeşte) cu două plăcuţe metalice făcute după modelul pintenilor. Plăcuţele sunt fixate într-un locaş special amenajat în corpul „piscălăului” cu ajutorul unui cui. În timpul cântatului, simultan cu ciupitul coardelor prin acţionarea „piscălăului” se produce şi o scuturare violentă a plăcuţelor care marchează deosebit de pregnant atacul sunetului produs de coarda contrabasului. Combinaţia sonoră: sunet produs de coardă – zgomot idiofon produs de plăcuţe, este inedită sub aspect estetic şi interpretativ. Ea are însă şi rolul de a pune în evidenţă mult mai clar pulsaţiile metrice ale melodiei, deoarece sunetele contrabasului, pe lângă funcţia lor melodică marchează timpii tari ai măsurilor din cadrul melodiilor de factură orală.

Instrumentul din imagine a fost construit de mine după modelul unui „piscălău” folosit de instrumentiştii tradiţionali, întâlniţi în cadrul unor manifestări muzical-folclorice. El a fost utilizat ca instrument funcţional în zona de vest a Banatului până la sfârşitul primei jumătăţi a secolului trecut.