Drâmba este un instrument idiofon care foloseşte la cântat o serie de procedee interpretative specifice instrumentelor aerofone. Instrumentul emite doar un singur sunet. Aparenta scară muzicală a instrumentului este alcătuită din armonicele superioare ale sunetului fundamental emis de lama elastică. La drâmbă, linia melodică este rezultată din combinaţiile timbrale ale sunetului fundamental. Efectul sonor produs de drâmbă este un sunet fundamental însoţit în paralel de o armonică superioară a sa (amplificată selectiv cu ajutorul cavităţii bucale). În timpul cântatului, interpretul obţine în mod diferit câte o armonică superioară a sunetului fundamental, prin schimbarea volumului cavităţii bucale. Ambitusul instrumentului depinde de modul în care, cavitatea bucală a interpretului are volumul necesar de aer, cu care să rezoneze la sunetele scării acustice a sunetului fundamental.

Drâmbele artizanale sunt făcute chiar de interpreţi. Ele au o serie de particularităţi constructive, care le fac mult mai performante faţă de drâmbele procurate de la magazinele muzicale. Astfel: lamele elastice sunt detaşabile, fiind fixate pe cadru cu ajutorul unui cui cu o terminaţie prismatică, unghiurile braţelor terminale ale cadrului drâmbelor artizanale sunt mult mai ascuţite, profilul lamei elastice este curb, în partea sa prelungită în afară etc. Drâmbele folosite în spaţiul patriarhal românesc sunt de mărime mijlocie sau mică.

Instrumentele prezentate în imagine sunt făcute de mine. Ele respectă caracteristicile unor modele întâlnite în zona Gorjului.