Buhaiul este un instrument membranofon acţionat prin frecare, prin intermediul unei şuviţe de păr din coada unui cal. Corpul instrumentului (cu rol de incintă acustică) este confecţionat dintr-o putină dezafectată. El are de obicei o formă tronconică. Doagele sale sunt fixate cu ajutorul unor cercuri metalice. La una din marginile corpului (cea cu diametrul mic) este aplicată o piele bine întinsă (de obicei de capră) cu rol de membrană. În centrul acesteia este fixată şuviţa de păr, care atârnă liber la celălalt capăt. Prin frecarea şuviţei (după modelul mulsului) membrana din piele este pusă în vibraţie. Vibraţia membranei este controlată parţial de executant prin modul în care este făcută frecarea şuviţei cu mâna. Instrumentul produce un zgomot înfundat. Diferenţierile sonore ale acestui zgomot depind de: dimensiunile corpului rezonator (ale putinei), dimensiunile membranei şi de modul în care este întinsă această membrană. În cazul în care buhaiul este mânuit cu pricepere de executanţi, el imită destul de bine mugetul bovinelor. Buhaiul este principalul instrument sonor folosit de colindători, în cadrul obiceiurilor de iarnă cu substrat agrar, legate de Anul Nou.

Buhaiul din imagine este făcut de mine, după modelul unui instrument tradiţional din zona Moldovei. La confecţionarea lui au fost consultaţi unii practicanţi ai obiceiului.