cimpoiul actual folosit în spaţiul românesc

Cimpoiul din imagine este construit în varianta cea mai des utilizată în momentul de faţă, în spaţiul românesc (carabă simplă cu şase orificii grupate pe aceeaşi parte a tubului şi unul plasat în zona superioară a instrumentului, în partea opusă). Scara folosită la carabă este de stare majoră. Bâzoiul cimpoiului este cea de a doua piesă cu funcţie sonoră a cimpoiului, care emite sunetul grav de ison. La vechile modele de cimpoi sunetul bâzoiului era plasat de obicei la dubla octavă inferioară a sunetului fundamental emis de carabă. Din considerente practice, legate de lungimea tubului (incomod la cântat), în cazul cimpoaielor actuale s-a renunţat la această relaţie sonoră stabilită între bâzoi şi sunetele carabei, cu toate că ea a existat în mod constant la cimpoaiele din trecut. Astfel, prin scurtarea tubului de la bâzoaiele cimpoaielor actuale, sunetul emis de acestea se află la octava inferioară a sunetului fundamental al scării carabei. În condiţiile în care, la unele melodii se ia ca centru gravitaţional sonor treapta a doua a scării (mod dorian cu subton), bâzoiul este „preparat” să emită octava acestei trepte. Acordajul se face prin ajustarea tubului rezonator al bâzoiului. La cimpoi se cântă foarte rar în momentul de faţă, instrumentul fiind folosit doar în cadrul spectacolelor folclorice. În trecut au existat o serie de variante constructive (diferenţiate zonal) ale cimpoiului românesc dar acestea nu mai sunt utilizate în practica interpretativă actuală.

Instrumentul din imagine este construit de mine, el fiind făcut după modelele actuale, lucrate de meşterii tradiţionali.