Ocarina este un instrument aerofon folosit sporadic în cultura orală românească. Originea sa este vest-europeană, ea fiind împământenită în spaţiul locuit de români prin fenomenul întrepătrunderilor culturale. Faţă de modelul european standardizat, ocarinele construite de meşterii olari ai satelor româneşti diferă doar prin tipul grifurilor. Astfel, ocarinele construite în centrele rurale de olărit au (în funcţie de model) de la şapte la zece orificii, lipsind cu precădere orificiile din partea inferioară a instrumentului – cele acţionate cu degetele mari. Fiind lucrate manual, majoritatea ocarinelor autohtone sunt acordate relativ. Modelele mai puţin reuşite au chiar scări incompatibile cu tipul de scară diatonică utilizat în mod obişnuit. Ocarinele aduse din Occident, au ajuns să fie folosite treptat şi în cultura orală (prin transmiterile succesive făcute de-a lungul anilor, în cadrul grupurilor de interpreţi). Uneori aceste instrumente au fost luate ca modele de referinţă de către meşterii olari.

In imaginea de faţă, ocarina de culoare neagră este fabricată în Austria, după un model devenit clasic (pe la sfârşitul secolului al XIX-lea). Ocarina de culoare portocalie este lucrată manual de un meşter olar din zona Vâlcei (la sfârşitul secolului trecut). Ea are zece orificii şi este acoperită cu un strat de lac incolor. Acordajul celor două instrumente este bun.