„Mersul cu capra” este o practică magică (folosită în cultul agrar), aceasta fiind întâlnită în cadrul obiceiurilor de iarnă. „Capra” (cu denumirile zonale de „Cerb” sau „Turcă”) este un instrument idiofon confecţionat din lemn. Practic, instrumentul se compune din două plăci de lovit care au un aspect zoomorf (cap de capră). El este fixat pe un băţ solid (cu o lungime de peste un metru) şi are la baza sa o robă viu colorată în care se ascunde executantul propriu-zis. Capul animalului este acoperit cu o blană, are coarne şi este împodobit cu panglici colorate. În plan estetic aspectul „caprei” îmbracă forme diverse. În timpul jocului muzical, plăcile care alcătuiesc „botul caprei” sunt lovite una de alta. Executantul mişcă placa de la baza instrumentului cu ajutorul unei sfori rezistente. Placa de la baza instrumentului este pusă în mişcare, după modelul prin care sunt acţionate pârghiile. Ea loveşte energic placa superioară fixată pe băţ. Efectul sonor rezultat este un clămpănit violent al „fălcilor caprei”, care împreună cu mişcarea teatrală făcută de executant în timpul jocului, dă senzaţia de manifestare grotescă practicată de un animal viu. În plan muzical, loviturile plăcilor se constituie într-un veritabil discurs metro-ritmic care este însoţit de obicei de o linie melodică sumară cântată de un instrument solistic.

Instrumentul din imagine este o copie, confecţionată de mine, după o „capră” folosită în obiceiurile tradiţionale de iarnă. Construcţia „caprei” fiind făcută doar în scop didactic-exemplificativ, instrumentul nu are şi celelalte elemente de recuzită folosite în cadrul manifestărilor propriu-zise (robă, panglici, clopoţei).