trâmbiţă jud. Maramureş

Trâmbiţa este un instrument aerofon cu un aspect asemănător buciumului sau al tulnicului. Ea este confecţionată manual din tablă subţire de fier (galvanizată) de către meşterii ocazionali, fiind întrebuinţată ca instrument de semnalizare în zonele montane pastorale din nordul ţării (judeţele Maramureş, Suceava). Instrumentul nu are o dimensiune sau o formă bine definită. În condiţiile în care depăşeşte ca lungime doi metri, trâmbiţa poate avea forma unei goarne, la care pavilionul este tronconic alungit (foarte puţin evazat). La celălalt capăt, trâmbiţa are fixat un muştiuc din lemn cu o lungime de aproximativ zece centimetri şi un diametru de doi centimetri, care este folosit pentru producerea sunetului cu ajutorul buzelor. Segmentele de tuburi din tablă, care alcătuiesc instrumentul (curbe sau cele încolăcite) sunt lipite etanş cu cositor, într-o manieră de lucru primitivă. În funcţie de dimensiunea tubului sau de corectitudinea construcţiei, conform cu legile acustice, trâmbiţa emite o serie de frecvenţe, după modelul rezonanţei superioare a sunetului fundamental (un fragment al acestei scări). Întinderea instrumentului poate fi afectată în mare măsură şi de gradul de pricepere sau de competenţă muzicală pe care îl are instrumentistul. Semnalele emise la trâmbiţă sunt diverse. Ele au o linie melodică influenţată în mod semnificativ de formulele ritmico-melodice locale, care se detaşează în funcţie de zona folclorică în care este utilizat instrumentul.