fluierul „cimpoieşesc” – „cimpoaică” (carabă cu cameră de presiune din lemn – detaliu constructiv).

Fluierul „cimpoieşesc” („cimpoica”) este un instrument aerofon cu ancie construit din lemn, la care elementul vibrator este o ancie din trestie. El are o formă asemănătoare cu „caraba” de cimpoi. Cântatul la o carabă simplă este destul de dificil. Pentru o execuţie mai uşoară, s-a ataşat în partea superioară a carabei o cameră mică de presiune (vezi detaliul). Această „cameră” are rolul de a crea o presiune de aer optimă şi cât mai constantă la nivelul superior al carabei, în scopul declanşării vibraţiei anciei. Scara instrumentului este de stare majoră iar întinderea sa este de o octavă. Poziţia orificiilor este de şase plus unu, în care orificiul de octavă este plasat în zona superioară a instrumentului, dar în partea opusă a celor şase orificii (la fel ca şi în cazul „paiului”). Terminaţia inferioară a tubului are un mic pavilion. Faţă de „pai” sunetul instrumentului prezintă mici deosebiri timbrale, acestea fiind determinate de dimensiunile şi forma tubului (diametrul său, forma pavilionului). Sub aspect constructiv fluierul „cimpoieşesc” este instrumentul intermediar care face legătura dintre „pai” şi cimpoi, prin folosirea camerei de presiune – echivalentul mecanico-acustic al burdufului de cimpoi.

Instrumentul din imagine este construit de mine, fiind făcut după modelele actuale lucrate de meşterii tradiţionali. Faţă de acestea el are în plus un inel din os. Inelul reglează distanţa optimă la care este aşezată camera de presiune.