Tilinca este cel mai simplu instrument aerofon din familia fluierelor. În spaţiul românesc ea se găseşte sub două variante constructive: tilinca cu „dop” (cap de fluier) şi tilinca fără „dop”. Tilinca cu „dop” este un fluier fără orificii care, are un diametrul interior de la unu până la doi centimetri şi lungimea aproximativă de 70 de centimetri. Tilinca fără „dop” este un tub simplu cu aceeaşi dimensiuni, la care marginea de la capătul superior al tubului este uşor subţiată prin construcţie. La ambele tipuri de tilinci, sunetul fundamental este produs ca şi la fluier (prin despicarea coloanei de aer).

Modul de producere a sunetului la tilinca fără „dop” este identic cu cel întâlnit la fluierul moldovenesc. Materialele din care se confecţionează tubul acestei tilinci sunt diverse: coajă de tei sau de salcie, ramuri de pomi găurite pe mijloc: de soc, cireş, prun; ţevi de metal sau mai recent chiar din plastic. Scara instrumentului (o scară acustică) se obţine însă printr-o manieră de execuţie dificilă. Ea este alcătuită din armonicele superioare ale sunetului fundamental, acestea fiind obţinute prin schimbarea presiunii cu care este emis jetul de aer la suflat. Pentru completarea scării iniţiale, interpreţii închid cu degetul orificiul terminal al instrumentului. Prin acest procedeu interpretativ rezultă o altă serie de armonice superioare (cele specifice tubului închis la capătul terminal). În acest caz, numărul sunetelor emise de tilincă este dublat. Cele două tipuri de armonice obţinute (cu tubul închis şi cu tubul deschis la capăt) se interpun alternativ în cadrul unei scări generale, pe care interpretul o foloseşte, după caz. Tilinca fără „dop” are un ambitus mai restrâns, în raport cu ambitusul oferit de modelul cu „dop”. Melodiile folosesc în special registrul mediu şi acut. Întinderea instrumentului depinde de agilitatea pe care o are interpretul la cântat, deoarece la această tilincă departajarea sunetelor se obţine mai greu.

Instrumentele din imagine sunt construite de mine, ele fiind făcute după modelele întâlnite în practica interpretativă orală. Tilinca din partea superioară a imaginii este un tub simplu din alamă, la care unul din capete are marginea subţiată. Tilinca din partea de jos a imaginii este făcută din lemn de nuc şi este decorată pe toată suprafaţa ei cu modele geometrice tradiţionale.