Vioara cu teluri

Vioara cu „teluri” este un instrument cordofon cu arcuş, care are coarde suplimentare de rezonanţă (telurile). Acestea vibrează simultan prin simpatie, în timpul cântatului. Vioara de faţă poate fi considerată ca o variantă românească a instrumentului nordic „Hardangerfele” (întâlnit în Norvegia). Faţă de modelele mai recente apărute în România în prima jumătate a secolului trecut (care folosesc instrumente construite în ateliere specializate – modificate ulterior), vioara prezentată în imagine este construită special pentru a fi folosită cu „teluri”. Corpul viorii, în ansamblul său – cap, gât, cutie de rezonanţă – este construit (sculptat) dintr-un singur butuc de lemn (de nuc), la care s-au aplicat ulterior: placa de rezonanţă din molid şi limba instrumentului. Coardele suplimentare, în număr de trei, traversează gâtul viorii printr-un locaş în formă de tunel (făcut sub limbă). Suprafaţa viorii este vopsită cu un baiţ de nuc, peste care este aplicată o peliculă de lac (posibil shellac). Coardele suplimentare, rezonează selectiv prin simpatie, în momentul când sunetele lor sunt în concordanţă cu sunetele liniei melodice cântate de instrument. Sunt emise sunetele fundamentale ale coardelor respective şi armonicele lor superioare. În timpul interpretării, ele vibrează în paralel cu linia melodică iniţială, creând un efect de prelungire a sunetului cântat, sau de ecou. Vioara cu „teluri” a dispărut din practica interpretativă românească tradiţională în perioada interbelică a secolului trecut.

Nu se cunoaşte locul şi nici perioada exactă în care a fost construit instrumentul din imagine.