Intro 2009

Se fac imediat doua luni de la moartea lui Michael Jackson. Pe 25 iunie 2009, la 2,26 (ora locala) (0,26 la noi), omul asta a fost declarat mort intr-un spital american. Peste inca vreo 2 ore, presa a transmis stirea.

    Stateam cu ochii pe televizor si asteptam ca Realitatea sa-si faca nitel curaj, dar n-a putut. Pana n-a confirmat CNN, nimeni nu s-a incumetat sa anunte moartea megastarului. Treaba lor! Treaba mea e ca, in cele doua ore de asteptare in care se zicea ba ca e in coma, ba ca a murit, ba ca n-are nimic, mi-am amintit de alta zi de 25. Cu 20 de ani in urma, pe 25 decembrie 1989, o natie intreaga astepta cu sufletul la gura dovada ca „odiosul“ si „sinistra“ au murit. A trecut mult timp pana ne-am prins ca, in timp ce ne fierbeau cu anuntul ca „in cateva clipe vom difuza filmul“, pelicula era prelucrata si ajustata, ca sa nu vedem noi cum a fost treaba.

    De data asta, m-am prins mai repede. M-a intrigat faptul ca presa americana, de la prima la ultima publicatie (era miezul zilei, toti erau cu oameni in teren), nu era crezuta, in detrimentul regilor-adevarului de la CNN. De ce dintr-odata, in societatea cu cea mai ticaloasa concurenta, presa nu s-a incumetat sa se lupte pentru intaietate? Parca nimeni nu voia sa fie primul care anunta decesul celei mai mari vedete pop. Doar TMZ urla din toti bojocii, dar, ciudat!, nimeni nu voia sa preia stirea-bomba. Ce naiba se intampla cu americanii? Si dupa ei, la fel de timizi, si ai nostri.

    M-am tot gandit: „De inima a murit? Imposibil! E vorba de Michael, ala obsedat de longevitate? Hai, de accident de masina mai accept, dar nu fiindca inima lui nu era sanatoasa. Si era prea tanar! Se stia ca e cardiac? Nu“. Nimic nu se potrivea, nimic nu statea in picioare. Moartea lui mi se parea la fel de imposibila ca levitatia unui tanc. Nici macar in a doua, a treia, a zecea zi, informatia oficiala contradictorie nu s-a limpezit. Adica, oamenii astia n-au reusit sa se puna de acord nici in zilele noastre cu ceea ce s-a intamplat, in ce ordine si cand.

    Odata cu primele amanunte legate de scena mortii, au aparut si primele intrebari fara raspuns. Zvonuri, indicii, pareri de tot felul, teorii si explicatii paranormale, false iubite, falsi mostenitori, toata gama de accesorii care rasar in urma unui astfel de megaeveniment, au aparut si in acest caz. Si, cum pentru asta au fost create, ne-au distras atentia de la ancheta propriu-zisa. Nu cred ca politistii americani sunt atat de discreti pe cat ne-au lasat sa credem. Cred ca, pur si simplu, au dat-o in bara. Totusi, adevarul nu e atat de ascuns, cineva trebuie sa-l stie. Cine altul decat eroul acestei istorii de proportii planetare, Michael Jackson, insusi?