Le miserie ‘d Monsù Travon
di Chris Rokka
S’iv tocheisa maraman ëd resté a Pòrta Neuva a neuit bandà a speté ël treno ën ritard ëd 3 ore, iv consijo d’andé fé 2 paròle con ij lavorador e le lavoratriss part-time ch’a travajo tacà ai binari. Mia preferia a l’é Fernanda, ma a son tute dle brave persone. Lor a giudico nen. Për lor a fa pa gnente s’i son – e antrament ch’i lo diso a vojautri i spero che mia condisson abietta av fassa nen sgiaj o pes – i son, i disia, primario ëd chirurgia al Mariavittòria. “A l’è nen colpa toa” am dis sempre Fernanda, “toa condission a l’é colpa dla società ch’a t’ha butà an cost stat ëd necessità-sì, ch’a l’ha obligate a vagnete ël pan in cola manera schifosa-lì.” (A fé ël chilurgo, i son peui bulo neh: na vòta i son stait rapì da j’alien e i son stait forsà a impianteje dij chip ant ël còrp.) Fernanda a ven dal Bronx. Sò pare a l’era partì a 18 ani da Rocacanuccia për fé fortuna an Merica. A-j avio dije che për fesse capì an angleis a bastava mach parlé piemonteis adasi. Apena sbarcà as campa ant un ristorant. Un pochet genà as seta al tau, a ciama ël servitù e a-j dis: “Ch’a- ma- scu-sa. Mi- i- vo-ri-a- man-gé- quaj-co-sët-ta. I- peuss- a-vej- ël- me-nù?” El camrè a-j porta ël menù. Stupì, a pia coragi e a comanda: “Mi- i- veuj- man-gè- un- piat- ëd- taja-rin- con-ël- ra-go’. E- don-tre- pev-ron- con- ba-gna-cau-da. E- por-te-me- ëd-cò- un- bi-cel- ëdgri-gnu-lin!” E tut a-j ariva coma a l’avia comandà. Da nen chërde! Parej as riempia la pansa, a sbevassa e a la fin dël disnè a ciama turna ël camrè e a-j fa: “Ch’a- sen-ta- un pò: ma- be-le- ch’aso-ma- an- Me-ri-ca- ti- t’im-ca-pis-se- prò-pe, quand- ch’a- par-lo, neh? Com’-a l’è- pos-si-bil?” E ël camerè: “Eh, beh, përchè mi i son ëd Carmagnòla.” “Ah – a fa l’aut – alora piantomla lì ëd parlé angleis. Parloma piemonteis!” Fernanda a l’ha avù un’infansia dësgrassià: soa mare a l’è andassne via 2 meis prima che Fernanda a nasseisa e parej sò pare a l’era dventà astemio. Dòp d’esse nen riuscia a emerge giogand a football american, Fernanda a l’ha decidù ëd partì për l’Italia, për studiè da Ministro dle Pari Oportunità o da consiliera regionala. Peui però a-i è rivà la crisi, e adess chila a travaiava ambelelì ala stassion. A l’ha un età indecifrabila, tra ij 32 e ij 33 ani, cavej nej, spale larghe e la boca gonfia parej ëd un canotto d’un boxeur cappa-ò. “Sciao belo maschione vuoi fare ammore?” “Lass-me sté, Fernanda, it vëdde nen ch’i son mi?” “O Giaco, t’avia nen conossù. It veule nen fé un pochet l’amor?” “As peul nen, Fernanda, përchè s’i foma l’amor peui ti it treuvi nen asè d’sòld për pagheme.” “T’ëm dise maj che sì! Scond mi it ses cupio!” “Ma nò, a l’é mach ch’i son stait 9 meis ant na fomna e son en camin ch’i preuvo a chité. Peui magara a va a fnì ch’i veno con ti e i dëscheurvo d’esse cupio pròpe për lòn.” “Picio. Tant mi am pias nen andé con ij masnà parej che ti” “Eh lah! Varda che i son nen giovo. A l’é mach che a ca i l’hai un quader londa i smijo vej vej vej!” Trament ch’i parloma, ant la nebbia a sbërluso 2 fari nen tant lontan. “A l’e-lo tò treno ch’a riva?” “Speroma mach ch’a sia nen la lus an fund a la galeria.”