Page start up on 06.07.2023_17.04 (UTC+1 / Paterna, España)  29ºC

The article previously processed by Ayord: Non persoană / No persona

The following article processed by Ayord: Jihadul împotriva democrației / Yihad contra la democracia

Esmi Sevi

2 h  · 

TOT DESPRE SCRISOARE....

După ce vezi „ O scrisoarea pierdută” de zeci de ori, după ce o ști pe de rost ( îți spui replica în gând, așteptând s-o rostească actorul) tot mai vrei s-o revezi în varii montări ( Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei, Tocilescu, Mălăiele etc, etc). Piesa lui Caragiale capătă această misterioasă trăsătură, prin care atrage spectatorul ca o operă de Verdi si Rossini, pe care nu te mai saturi s-o „guști”

Aseară  privind-o la TV , i-am descoperit încă o trăsătură ciudată.

 Și aceasta o fac după ce am citit geneza ei, timpul și circumstanțele apariției sale, în monumentala  scriere a lui Șerban Cioculescu - „VIAȚA LUI I L CARAGIALE și CARAGIALIANA.”

Nenea Iancu realizează în ea un lucru aparte, într-o lume de caricaturi ( Trahanache, Cațavencu, Farfuridii, Brâncovenescu, Ghiță, Dandanache ) el plasează doi eroi tragici ( prin consecințele acțiunii) în care sunt siliți să interacționeze cu caricaturile pomenite. 

Un singur personaj  face o notă aparte , pe el nu-l poți include în nici unul din grupuri ( caricatură sau realitate tragică) este  CETĂȚEANU TURMENTAT ce nu are nume...și e mereu  amețit.

În colo , trăsărura definitorie a lui Caragiale, faptul de a-și păstra  permanent actualitatea e prezentă și în SCRISOARE: Antieuropeanul Cațavencu tună :

Să-și vadă de treburile ei Europa , eu voi  să lupt pentru țărișoara mea !  Parcă o aud  pe madam  ȘOȘOACĂ, cu nădragi și fără ie!

Interesant e că happy end-ul e realizat de destin nu print-un șantaj, cum se intenționa,  ci printr-un act produs de întâmplare și realizat de eroul fără nume și mereu turmentat !

.........................................................................................................................................

Interesantă e și preocuparea  graficienilor  de prestigiu ce i-au imortalizat în timp personajele și mă refer aici la Aurel Jiquidi (1896-1962) în seria lui de linogravuri cu eroii „Scrisorii” , din care reproduc câteva mai jos.

Buna abordare, domnule doctor. Dar, ca toate abordarile, poate fi abordata din infinite puncte de vedere. Acum vreo doi ani am tradus si publicat in Wikipedia un mic articol care se numeste (in spaniola) "Situacion (teoria de la comunicacion)". Am publicat-o cu titlul "Situare (teoria comunicarii) dar echipa romaneasca de administratori mi-a eliminat-o. De ce? Ei stiu. Articolul facea invitatia ca atunci cand facem vreo analiza, sa ne punem in pantofii celui care a scris povestea, la momentul si locul in care acesta se afla. Dumneavoastra deja ati facut lucrul acesta ("Și aceasta o fac după ce am citit geneza ei, timpul și circumstanțele apariției sale"), dar eu vin si mai adaug vreo doi pixeli acestei culori. Caragiale s-a nascut in 1852, si a murit in 1912. A scris "O scrisoare pierduta".....