Cuvînt înainte

Pagina IV (DLRLC)

Page start up on 18.08.2023_01.03 (UTC+1 / Lipanesti, Prahova, Romania).  22ºC, Umiditate 65%, Vant 6 km/h

Inițial am crezut că e suficient să pun toată prefața într-o singură pagină web.

Dar... cum acest dicționar (DLRLC) are o prefață al cărei conținut umple 14 pagini, cred că e mai productiv să îi rezerv fiecarei clasice pagini, câte o pagină web aparte.

Inicialmente pensé que era suficiente poner todo el prefacio en una sola página web.

Pero... como este diccionario (DLLRC) tiene un prefacio cuyo contenido ocupa 14 páginas, creo que es más productivo reservar una página web para cada pagina clásica.

Foto a paginii III a DLRLC - 1958

Reservado para video

Page IV (from XIV).

Column A.

Original text copied by typing.

Pagina III. <<< 

c) de a începe și de a realiza lucrarea dicționarului român" (1).


Aceste trei obiective, fixate Academiei Române chiar prin actul ei de constituire, nu au putut fi atinse


Ortografia a fost stabilită de mai multe ori, pornindu-se însă aproape întotdeauna de la principiul etimologic, cu excepția reformei ortografice din 1932, care a făcut pentru prima oară concesii largi principiului fonetic. Astăzi s-a putut realiza ortografia științifică a limbii romîne, prin recunoașterea deplină a principiului fonetic ca factor fundamental al scrierii corecte a limbii noastre.

Pagina III. <<< 

c) iniciar y completar el trabajo del diccionario rumano" (1). 


Estos tres objetivos, establecidos para la Academia Rumana por su acto fundacional, no pudieron lograrse 


La ortografía ha sido establecida varias veces, pero casi siempre partiendo del principio etimológico, a excepción de la reforma ortográfica de 1932, que por primera vez hizo amplias concesiones al principio fonético. Hoy, la ortografía científica de la lengua rumana podría lograrse, a través del pleno reconocimiento del principio fonético como factor fundamental de la correcta escritura de nuestra lengua. 

Pagina III. <<< 

c) iniciar y realizar el trabajo del diccionario rumano" (1). 


Estos tres objetivos, establecidos para la Academia Rumana desde su acto fundacional, no pudieron lograrse. 


La ortografía ha sido establecida varias veces, pero casi siempre partiendo del principio etimológico, a excepción de la reforma ortográfica de 1932, que por primera vez hizo amplias concesiones al principio fonético. Hoy, la ortografía científica de la lengua rumana se ha podido lograr, a través del pleno reconocimiento del principio fonético como factor fundamental de la correcta escritura de nuestra lengua.

În ceea ce privește gramatica, alcătuirea ei a fost complet părăsită de Academie, de la eșecul încercării latinizante a lui Timotei Cipariu (1869 - 1877).

Pentru elaborarea dicționarului limbii romîne, Academia a dus însă o luptă persistentă.

Singura încercare făcută până atunci de a se alcătui un dicționar al limbii noastre era doar "Dicționarul de la Buda - 1825" (2), rezultat al muncii îndelungate începute de Samuil Micu-Clain, continuată de V. Coloși, Petru Maior și încheiată  de I. Teodorovici și A. Teodori. Acest dicționar scris în patru limbi (română, latină, maghiară și germană), după modelul operelor poligloților vremii, este însă o lucrare care, prin concepția greșită latinizantă ce i-a stat la bază, a fost puțin utilizabilă,  chiar pentru vremea în care a apărut.

Încercări de a întocmi un dicționar al limbii române au mai făcut, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Iordache Golescu, în Țara Romînească, și I. Budai-Deleanu, în Transilvania, dar lucrările lor au rămas doar în manuscris.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea,  avem câteva încercări de dicționare tipărite, ca cele ale lui I. D. Negulici (3), Pah. T. Stamate (4) și V. Popescu (5) etc, care nu sînt însă altceva decît compilații de pe dicționare străine.

Societatea Academică avea obligația, chiar de la înființarea ei, să întocmească dicționarul științific al limbii romîne. Ea era numită în presă și în opinia publică a vremii, "Societatea pentru limbă și dicționarul romîn".

Societatea Academică a hotărât întocmirea unui dicționar etimologist, însărcinând cu elaborarea lui pe cei mai fanatici latiniști ai vremii; August Treboniu Laurian și I. C. Massim.

"Dictionarulu limb'ei romane", în două volume, alcătuit de ei (ultimul volum în colaborare cu Iosefu Hodosiu și G. Barițiu (6) reprezintă, în istoria culturii noastre, momentul culminant al exagerărilor latiniste,... (1.867 bytes)

En cuanto a la gramática, su composición fue completamente abandonada por la Academia, desde el fracaso del intento de latinización de Timotei Cipariu (1869 - 1877).

Sin embargo, la Academia libró una lucha persistente por la elaboración del diccionario de la lengua rumana.

El único intento realizado hasta entonces de compilar un diccionario de nuestra lengua fue únicamente el "Diccionario de Buda - 1825" (2), fruto del largo trabajo iniciado por Samuil Micu-Clain, continuado por V. Coloși, Petru Maior y terminado por I. Teodorovici y A. Teodori. Este diccionario, escrito en cuatro lenguas (rumano, latín, húngaro y alemán), siguiendo el modelo de las obras de los políglotas de la época, es una obra que, por la mala concepción latinizante que le sirvió de base, fue de poca utilidad. uso, incluso para la época en que apareció.

Iordache Golescu, en Valaquia, e I. Budai-Deleanu, en Transilvania, también hicieron intentos de compilar un diccionario de la lengua rumana, en la primera mitad del siglo XIX, pero sus trabajos quedaron solo en manuscrito.

Hacia mediados del siglo XIX, tenemos algunos intentos de diccionarios impresos, como los de I. D. Negulici (3), Pah. T. Stamate (4) y V. Popescu (5), etc., que no son más que compilaciones de diccionarios extranjeros.

La Sociedad Académica tenía la obligación, desde su fundación, de preparar el diccionario científico de la lengua rumana. Fue llamado en la prensa y en la opinión pública de la época, "Sociedad para la lengua y el diccionario rumanos".

La Sociedad Académica decidió compilar un diccionario etimológico, encomendando su elaboración a los latinistas más fanáticos de la época; August Treboniu Laurian e I. C. Massim.

"Diccionario de la lengua rumana", en dos volúmenes, compilado por ellos (el último volumen en colaboración con Iosefu Hodosiu y G. Barițiu (6) representa, en la historia de nuestra cultura, el momento culminante de las exageraciones latinistas,...

En cuanto a la gramática, su composición fue completamente abandonada por la Academia, desde el fracaso del intento de latinización de Timotei Cipariu (1869 - 1877).

Sin embargo, la Academia libró una lucha persistente por la elaboración del diccionario de la lengua rumana.

El único intento realizado hasta entonces de compilar un diccionario de nuestra lengua fue únicamente el "Diccionario de Buda - 1825" (2), fruto del largo trabajo iniciado por Samuil Micu-Clain, continuado por V. Coloși, Petru Maior y terminado por I. Teodorovici y A. Teodori. Este diccionario, escrito en cuatro lenguas (rumano, latín, húngaro y alemán), siguiendo el modelo de las obras de los políglotas de la época, es una obra que, por la mala concepción latinizante que le sirvió de base, fue de poca utilidad. uso, incluso para la época en que apareció.

Iordache Golescu, en Valaquia, e I. Budai-Deleanu, en Transilvania, también hicieron intentos de compilar un diccionario de la lengua rumana, en la primera mitad del siglo XIX, pero sus trabajos quedaron solo en manuscrito.

Hacia mediados del siglo XIX, tenemos algunos intentos de diccionarios impresos, como los de I. D. Negulici (3), Pah. T. Stamate (4) y V. Popescu (5), etc., que no son más que compilaciones de diccionarios extranjeros.

La Sociedad Académica tenía la obligación, desde su fundación, de preparar el diccionario científico de la lengua rumana. Fue llamado en la prensa y en la opinión pública de la época, "Sociedad para la lengua y el diccionario rumanos".

La Sociedad Académica decidió compilar un diccionario etimológico, encomendando su elaboración a los latinistas más fanáticos de la época; August Treboniu Laurian e I. C. Massim.

"Diccionario de la lengua rumana", en dos volúmenes, compilado por ellos (el último volumen en colaboración con Iosefu Hodosiu y G. Barițiu (6) representa, en la historia de nuestra cultura, el momento culminante de las exageraciones latinistas,...

... , întregul dicționar constând în cuvinte luate de autori direct din dicționarele latine și din relatinizarea cuvintelor romînești moștenite din latină.

Principiul după care s-au condus autorii dicționarului a fost excluderea din limba română a tuturor cuvintelor nelatine, deoarece ele "nu putu și nu se cade să aibă locu într-unu dictionariu romanescu" (7).

Toate cuvintele limbii române care nu sînt de origine latină au fost considerate de autorii lucrării ca "parazite". Ele au fost adunate într-un volum aparte, intitulat: "Glosariu care cuprinde vorbele d'în limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu și celle de origine indouiosa". În realitate, tocmai acest "Glosariu" cuprinde cuvintele vii, uzuale ale limbii...

(946 bytes)

... , todo el diccionario formado por palabras tomadas por los autores directamente de diccionarios latinos y de la relatinización de palabras rumanas heredadas del latín.

El principio por el que se guiaron los autores del diccionario fue la exclusión de todas las palabras no latinas del idioma rumano, porque "no podían ni debían tener un lugar en un diccionario rumano" (7).

Todas las palabras del idioma rumano que no sean de origen latino fueron consideradas por los autores de la obra como "parásitos". Se recogieron en un volumen aparte, titulado: "Glosario que incluye palabras extranjeras de la lengua rumana por su origen o forma, así como aquellas de origen dudoso". En realidad, este "Glosario" incluye las palabras vivas y comunes del idioma....

... , todo el diccionario formado por palabras tomadas por los autores directamente de diccionarios latinos y de la relatinización de palabras rumanas heredadas del latín.

El principio por el que se guiaron los autores del diccionario fue la exclusión de todas las palabras no latinas del idioma rumano, porque "no podían ni debían tener un lugar en un diccionario rumano" (7).

Todas las palabras del idioma rumano que no sean de origen latino fueron consideradas por los autores de la obra como "parásitos". Se recogieron en un volumen aparte, titulado: "Glosario que incluye palabras extranjeras de la lengua rumana por su origen o forma, así como aquellas de origen dudoso". En realidad, este "Glosario" incluye las palabras vivas y comunes del idioma...

Fragment din pagina IV a capitolului "CUVÎNT ÎNAINTE", al DLRLC - 1955

În ceea ce privește gramatica, alcătuirea ei a fost complet părăsită de Academie, de la eșecul încercării latinizante a lui Timotei Cipariu (1869 - 1877).

Pentru elaborarea dicționarului limbii romîne, Academia a dus însă o luptă persistentă.

Singura încercare făcută până atunci de a se alcătui un dicționar al limbii noastre era doar "Dicționarul de la Buda - 1825" (2), rezultat al muncii îndelungate începute de Samuil Micu-Clain, continuată de V. Coloși, Petru Maior și încheiată  de I. Teodorovici și A. Teodori. Acest dicționar scris în patru limbi (română, latină, maghiară și germană), după modelul operelor poligloților vremii, este însă o lucrare care, prin concepția greșită latinizantă ce i-a stat la bază, a fost puțin utilizabilă,  chiar pentru vremea în care a apărut.

Încercări de a întocmi un dicționar al limbii române au mai făcut, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Iordache Golescu, în Țara Romînească, și I. Budai-Deleanu, în Transilvania, dar lucrările lor au rămas doar în manuscris.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea,  avem câteva încercări de dicționare tipărite, ca cele ale lui I. D. Negulici (3), Pah. T. Stamate (4) și V. Popescu (5) etc, care nu sînt însă altceva decît compilații de pe dicționare străine.

Societatea Academică avea obligația, chiar de la înființarea ei, să întocmească dicționarul științific al limbii romîne. Ea era numită în presă și în opinia publică a vremii, "Societatea pentru limbă și dicționarul romîn".

Societatea Academică a hotărât întocmirea unui dicționar etimologist, însărcinând cu elaborarea lui pe cei mai fanatici latiniști ai vremii; August Treboniu Laurian și I. C. Massim.

"Dictionarulu limb'ei romane", în două volume, alcătuit de ei (ultimul volum în colaborare cu Iosefu Hodosiu și G. Barițiu (6) reprezintă, în istoria culturii noastre, momentul culminant al exagerărilor latiniste, întregul dicționar constând în cuvinte luate de autori direct din dicționarele latine și din relatinizarea cuvintelor romînești moștenite din latină.

Principiul după care s-au condus autorii dicționarului a fost excluderea din limba română a tuturor cuvintelor nelatine, deoarece ele "nu putu și nu se cade să aibă locu într-unu dictionariu romanescu" (7).

Toate cuvintele limbii române care nu sînt de origine latină au fost considerate de autorii lucrării ca "parazite". Ele au fost adunate într-un volum aparte, intitulat: "Glosariu care cuprinde vorbele d'în limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu și celle de origine indouiosa". În realitate, tocmai acest "Glosariu" cuprinde cuvintele vii, uzuale ale limbii...

(2.133 bytes)

În ceea ce privește gramatica, alcătuirea ei a fost complet părăsită de Academie, de la eșecul încercării latinizante a lui Timotei Cipariu (1869 - 1877).

Pentru elaborarea dicționarului limbii romîne, Academia a dus însă o luptă persistentă.

Singura încercare făcută până atunci de a se alcătui un dicționar al limbii noastre era doar "Dicționarul de la Buda - 1825" (2), rezultat al muncii îndelungate începute de Samuil Micu-Clain, continuată de V. Coloși, Petru Maior și încheiată  de I. Teodorovici și A. Teodori. Acest dicționar scris în patru limbi (română, latină, maghiară și germană), după modelul operelor poligloților vremii, este însă o lucrare care, prin concepția greșită latinizantă ce i-a stat la bază, a fost puțin utilizabilă,  chiar pentru vremea în care a apărut.

Încercări de a întocmi un dicționar al limbii române au mai făcut, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Iordache Golescu, în Țara Romînească, și I. Budai-Deleanu, în Transilvania, dar lucrările lor au rămas doar în manuscris.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea,  avem câteva încercări de dicționare tipărite, ca cele ale lui I. D. Negulici (3), Pah. T. Stamate (4) și V. Popescu (5) etc, care nu sînt însă altceva decît compilații de pe dicționare străine.

Societatea Academică avea obligația, chiar de la înființarea ei, să întocmească dicționarul științific al limbii romîne. Ea era numită în presă și în opinia publică a vremii, "Societatea pentru limbă și dicționarul romîn".

Societatea Academică a hotărât întocmirea unui dicționar etimologist, însărcinând cu elaborarea lui pe cei mai fanatici latiniști ai vremii; August Treboniu Laurian și I. C. Massim.

"Dictionarulu limb'ei romane", în două volume, alcătuit de ei (ultimul volum în colaborare cu Iosefu Hodosiu și G. Barițiu (6) reprezintă, în istoria culturii noastre, momentul culminant al exagerărilor latiniste, întregul dicționar constând în cuvinte luate de autori direct din dicționarele latine și din relatinizarea cuvintelor romînești moștenite din latină.

Principiul după care s-au condus autorii dicționarului a fost excluderea din limba română a tuturor cuvintelor nelatine, deoarece ele "nu putu și nu se cade să aibă locu într-unu dictionariu romanescu" (7).

Toate cuvintele limbii române care nu sînt de origine latină au fost considerate de autorii lucrării ca "parazite". Ele au fost adunate într-un volum aparte, intitulat: "Glosariu care cuprinde vorbele d'în limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu și celle de origine indouiosa". În realitate, tocmai acest "Glosariu" cuprinde cuvintele vii, uzuale ale limbii...

(2.133 bytes)

Vezi si / Vease tambien: Discutii in Facebook (18.08.2023).