Curs 10. Simfonia, drum istoric
Capitolul 1
Secolul 20 - Simfonia modernă și contemporană
Secolul 18, Simfonia clasică
Durata aprox: 20-25’
Orchestra = cca. 30-40 instrumentiști:
flaut (1-2), oboi (1-2), fagot (1-2) / corn (1-2), trompetă (1) / timpani /
coarde: vioara I (8-10), vioara II (6-8), viola (4-6), violoncel (2-4), contrabas (1-2)
Structura genului de simfonie clasică
4 părți:
(Introducere lentă)
I. tempo mișcat / tonalitate de bază / formă sonată clasică
II. tempo lent / tonalitate înrudită / formă variabilă (temă cu variațiuni, lied, sonată ș.a.)
III. menuet-trio-menuet – tempo moderat / ritm ternar / tonalitate de bază / formă tripartită
IV. tempo mișcat / tonalitate de bază / formă variabilă (rondo-sonată, temă cu variațiuni, sonată ș.a.)
Simfoniile lui Haydn
Haydn a definitivat genul clasic de simfonie.
A compus 104 simfonii, în perioada 1757-1795 (38 de ani).
Titlurile unora dintre simfoniile sale nu indică un program (în sensul romantic), ci sunt legate de diverse împrejurări sau particularități muzicale ale lucrărilor și, în majoritatea cazurilor, nu-i aparțin lui Haydn - Despărțirea, Surpriza, Miracolul, Militara, Ceasornicul, Cimpoiul etc.
Etapa I, tatonări și sinteze - simfoniile 1-40 (1757-1769)
Orchestra include aproape constant grupul continuo, reminiscență barocă.
Apar în mod frecvent părți concertante, cu grup de soliști și ripieni (ansamblu), înrudiri cu concerto grosso preclasic. Ex. Nr. 6 „Dimineața” sau Nr. 31 „Semnalul de corn”, Nr. 36.
Numărul părților variază între 3 și 4. Raportul de tempo între părți variază – ex. Simfonia nr. 22: I. Adagio, II. Presto, III. Menuet-Trio- Menuet, IV. Presto
Haydn, Simfonia nr. 6 în re major „Dimineața” - simfonie+concerto grosso
Etapa II, cristalizări - simfoniile 41-60 (1769-1775)
Grupul continuo apare f. rar (Nr. 44, 49, 52, 58?, 59). Orchestra include cel mai frecvent: (flaut), oboi, fagot, corn (2 sau chiar 4), trompetă, (timpani), cvintet de coarde (vl I-II, vla, vcl, cb).
Structura se stabilește la 4 părți devenite tradiționale. Părțile I, III, IV au tonalitate unică. Partea lentă (II) – tonalitate înrudită
Introducerea lentă apare sporadic - simfoniile 50, 53, 54, 60
Reminiscențe concertante - simfoniile 54, 55, 56
Haydn, Simfonia nr. 44 - părțile II și III sunt inversate.
Excepții:
Nr. 45 „Despărțirea” - p. IV are un Adagio final, cu diminuarea treptată a instrumentelor din orchestră
Nr. 60 are 6 părți, reprezentând muzica de scenă compusă pentru piesa Distratul de Jean-François Regnard.
Părțile IV și V sunt adăugate la cele 4 tradiționale:
Haydn, Simfonia nr. 60 - 6 părți
Etapa III, maturizarea genului - simfoniile 61-92 (1776-1789)
Tot mai frecvent apare flautul în orchestrație. Timpanii și trompeta apar f. rar (ex. nr. 82, 87, 90, 92). Compozitorul nu renunță complet la continuo (nr. 87, 88, 90, 91).
Nr. 71, 73, 75, 84, 86, 88, 90, 91, 92 – introducere lentă
Haydn, Simfonia nr. 73, p I
Cele 32 simfonii din această etapă se grupează astfel:
nrele. 61–81, 1776–1785
nrele. 82–87 „Simfoniile pariziene”, 1785-1786
Haydn, Simfonia nr. 83
nrele. 88-92, 1787-1789. Au fost create în aceeași perioadă cu Trilogia finală a lui Mozart (Simfoniile 39, 40, 41)
Haydn, Simfonia nr. 92 „Oxford”
Etapa IV post-mozartiană - simfoniile londoneze 93-104 (1792-1795)
Consacrarea genului. Londonezele au fost compuse după moartea lui Mozart – după cele 41 de simfonii ale acestuia. Beethoven compune prima sa simfonie în 1800!
Orchestra: 2 2 0 2 / 2 2 0 0 / tmp / coarde. Clavecin (98), clarinet (99, 100, 101, 103, 104), percuție diversă – trianglu, cinelli, gr. cassa (100)
În afară de Nr. 95, TOATE londonezele au introducere lentă.
Toate londonezele au structura clasică a genului, de 4 părți, cu trăsăturile cunoscute.
Haydn, Simfonia nr. 100 „Militara” - în orcherstră apar clarinete, percuție diversă
Simfoniile lui Mozart
Mozart a consacrat și diversificat genul de simfonie.
41 simfonii în 24 de ani (de la vârsta de 8 ani!), 1764-1788.
A parcurs în paralel cu Haydn, dar într-un ritm mai alert, etapele sintezelor, cristalizării și maturizării genului.
A experimentat mai mult decât Haydn. Simfoniile în 3 părți sunt mai numeroase (15 din 41) la Mozart decât la Haydn.
Doar 2 simfonii mozartiene (38, 39) au introducere lentă.
Orchestra: (flaut), oboi, (clarinet), fagot, corn, (trompeta), (timpani), coarde.
Etapa I, studiu asupra genului – simfoniile 1–15 (1764-1772)
Orchestra include aproape constant grupul continuo, reminiscență barocă. (flaut), oboi, corni, (trompete), (timpani), coarde
Numărul părților variază între 3 și 4. De la Simfonia nr. 6 apar cele 4 părți tradiționale.
Mozart, Simfonia nr. 4 - 3 părți (1765)
Etapa II, conturarea stilului componistic propriu – simfoniile 16–34 (1772-1780)
Renunță la continuo, cam în aceeași perioadă cu Haydn.
16-17, 22-24, 26-27, 31, 32, 34 – 3 părți
18-21, 25, 28-30, 33,– 4 părți
Mozart, Simfonia nr. 25 - 4 părți
31 – prima simfonie cu clarinete (în la) – 2 2 2 2 / 2 2 0 0 / tmp / coarde
Mozart, Simfonia nr. 31 - 3 părți; apar prima dată clarinete în orchestrație
Etapa III, vieneză – simfoniile 35-38 (1782-1786)
numerele 35-36 – 4 părți / 38 – 3 părți
Nr. 35 „Haffner” prima după stabilirea la Viena, în 1782 –
2 2 2 2 / 2 2 0 0 / tmp / coarde
Nr. 38 „Praga” prima cu introducere lentă - prima audiție absolută a avut loc la Praga, în ianuarie 1787.
Mozart, Simfonia nr. 38 „Praga” - 3 părți; prima simfonie mozartiană cu introducere lentă
Trilogia finală, 1788
Nr. 39 – 4 părți, cu introd. lentă, fără oboi
Nr. 40 – 4 părți, fără trompete, timpani
Nr. 41 „Jupiter” – 4 părți, fără clarinete
Mozart, Simfonia nr. 39, p.III
Mozart, Simfonia nr. 40
Mozart, Simfonia nr. 41, Jupiter
Simfoniile lui Beethoven
În afară de primele 2 simfonii, toate celelalte au fost compuse în a 2-a perioadă de creație
Numărul de părți se fixează la 4, cu excepția Simfoniei nr. 6
Partea III este în mod constant scherzo - excepție Simfonia nr. 8
În Simfonia nr. 9 părțile interioare sunt inversate
Orchestrația (fl. piccolo, contrafagot, tromboni) și durata se amplifică.
Simfoniile 1, 2, 4 au introducere lentă. Compozitorul nu renunță așadar la acest adaos clasic.
A se vedea și Cursul 15 Beethoven
Secolul 20 - Simfonia modernă și contemporană