Curs 23.Compozitori români din secolul 20

Etapa I

Genurile instrumentale pătrund la început în viața muzicală românească prin profesorii de muzică străini (sec. 19).

Etapa II

Repertoriul occidental este preluat identic de compozitori autohtoni (sec. 19).

Etapa III

Se compun genuri în care elemente de specific național apar sporadic în limbajul muzical de factură occidentală, în text sau în program (pentru genurile programatice). Ex. Ed. Caudella – Concertul pentru vioară și orchestră, Fantezia pentru orchestră Amintiri din Carpați (1907); C-tin Dimitrescu – Concerte pentru violoncel și orchestră.

Etapa IV

Apar creații autohtone, în forme occidentale (gen, structură, limbaj muzical), cu conținut specific național: limbă, genuri, elemente modale, ritmică, sugestii timbrale etc. Ex. Ed. Caudella – Fantezia pentru orchestră Amintiri din Carpați (1907), Uvertura Moldova (1914); S. Drăgoi – Divertisment rustic (1929)

Etapa V

Creații naționale originale, în formă și conținut. Ex. creații simfonice și instrumentale de cameră din prima jumătate a sec. 20, de Enescu, P. Constantinescu, S. Toduță, D. Cuclin, M. Andricu, M. Jora, Theodor Rogalski, C. Silvestri ș.a.

Etapa VI

creația postbelică, în care se realizează sinteza între național și european, între unitate și diversitate. Ex. lucrări de T. Olah, M. Marbé, M. Moldovan, C.D.Georgescu ș.a.