Curs 36. Oratoriul

Haydn

oratoriul Anotimpurile, 1801

Partea I. Primăvara

Iarna se îndepărtează; natura se trezește. Tânărul țăran Simon își însămânțează ogorul. Hanne, împreună cu celelalte fete se alătură lui Simon și altor tineri și pleacă cu toți pe câmp, cântând cântece de slavă lui Dumnezeu.

Partea II. Vara

Dimineață de vară. Fermierul se trezește odată cu răsăritul soarelui și pornește la muncă, mulțumindu-i lui Dzeu. pentru darurile sale. La amiază căldura este dogoritoare. Muștele devin sâcâitoare. Un cioban cântă în depărtare. Apar semne de furtună. După furtună, toți se bucură; se aud păsările și broaștele; clopotul bate de opt ori. Munca zilei s-a terminat.

Partea III. Toamna

Despre munca grea și răsplata muncii. Duet de dragoste Lucas și Hanne - singurul moment teatral autentic, bazat pe dialog între personaje. Toamna au loc vânătorile, evocate aici într-o secțiune specială, cu sonorități baroce. Câinii înfometați gonesc vânatul; brusc, muzica se oprește și urmează un foc de armă (timpani). În încheiere, corul intonează un cântec de petrecere.

Partea IV. Iarna

Vreme rece, cu ceață groasă. Un cântec scurt. Un călător pierdut în întinderile troienite găsește adăpost într-o cabană. Hanne și corul cântă despre roata de tors. Un nou episod muzical povestește despre nobilul bogat, îndrăgostit de fata de țăran; ea scapă fugind cu calul stăpânului; nobilul rămâne astfel fără fată și fără cal (muzica amintește de Flautul fermecat de Mozart). Simon compară anotimpurile cu vârstele omului. Corul cântă despre începuturile vieții în Paradis. Anotimpurile se succed iarăși și iarăși. Soliștii - care până acum interpretaseră trei țărani - reprezintă acum trei îngeri. Totul se încheie cu un imn de slavă.