Curs 30. Concertul

Capitolul 1

Secolul 18, prima jumătate → Preclasicismul sau Barocul târziu

Concerto grosso

Definire

Gen concertant apărut în ultimele 2 decenii ale sec. 17, în care „dialoghează” 2 grupuri instrumentale – concertino (soliști) și ripieni (ansamblul, tutti) – concomitent cu grupul continuo (clavecin sau orgă, 1-2 instrumente cu coarde grave), care asigură suportul armonic.

Părți concertante de tip concerto grosso apar și în suitele baroce. Ex. Muzica apelor și Foc de artificii de Händel.

Concerto grosso are structura similară suitei baroce –

J.S. Bach

Concertul pentru 2 viori, coarde și continuo, în re minor, 1720?

J.S. Bach

Concertul brandenburgic nr. 2 în fa major, 1722

concertino: trompetă F, recorder, oboi, vioară

ripieni: vioara I, vioara 2, viola, violone

continuo: clavecin, violoncel

Arcangelo Corelli

Concerto grosso în re major, op. 6 nr. 1, 1714

concertino: 2 viori, violoncel

ripieni, continuo: coarde, clavecin

Tomaso Albinoni

Concert pentru 2 oboi în do major, op. 9 nr. 9, 1722

G.Fr. Händel

Concerto grosso op. 6 nr. 7 în si bemol major, 1739-40

2 viori, violoncel, coarde, continuo


* Dans popular de origine scoțiană, ternar sau binar, cu ritmuri complicate și coregrafie variabilă; Purcell și Händel l-au introdus în Suită.(Dicționar de termeni muzicali, Ed. Enciclop. București 2010, p. 267)

Concertul solistic baroc

Antonio Vivaldi

Anotimpurile - Iarna, 1723

J.S. Bach

Concertul pentru clavecin, coarde și continuo în fa minor, 1738