Curs 12. Secolul 19 și Opera

Giuseppe Verdi 

(pictură de Giovanni Boldini) 

Giuseppe Verdi (1813-1901) și operele sale marchează, fiecare în parte, un moment reprezentativ în istoria genului de operă: Aida prin forța și claritatea expresiei lirice, Otello prin dramatism și tragism, iar Falstaff prin scriitura meșteșugită și complicată, atent elaborată, prin complexitatea planurilor paralele ce redau comicul, prin rolul covârșitor pe care îl capătă orchestra. Dar, fie că este vorba de La traviata, Rigoletto, Bal mascat, Don Carlos, Forța destinului... fiecare pagină verdiană poartă amprenta inconfundabilă a creatorului ei. 

Melodistul

Verdi a dat glas pasiunii și senzualității italiene; tehnica vocală nu ocolește la el spectaculosul și demonstrația de virtuozitate, pe care însă le subordonează semnificațiilor textului și trăirilor de profundă intensitate.

Verdi și contemporanii săi

Ascensiunea lui Verdi a coincis cu lupta pentru independență și unitate a Italiei. Corul sclavilor evrei Va pensiero din opera Nabucco, a devenit imn patriotic popular printre susținătorii eliberării Lombardiei (nordul Italiei) de sub ocupația austriacă. Totodată, numele compozitorului circula printre revoluționarii italieni – luptători pentru crearea unui regat italian unit – ca acronim în expresia Viva V.E.R.D.I., cu semnificația Vittorio Emanuele Re D'Italia (Victor Emmanuel, rege al Italiei). Un astfel de cod a activat și însuflețit partizanii clandestini ai regelui Sardiniei, pentru a câștiga mai mulți susținători în capitala Lombardiei, Milano. În cele din urmă, Victor Emanuel va fi proclamat rege al Italiei unite. Verdi a fost conștient de faptul că operele sale populare și numele lui au fost folosite ca instrument politic.

Verdi era puțin sociabil, dar generos, sprijinind multe demersuri caritabile. A finanțat Casa di Riposo de Musicisti de la Milano (în imagine), loc de odihnă pentru muzicienii aflați la apusul carierei și lipsiți de mijloace pentru un trai confortabil. Conform testamentului său, o bună parte din averea sa a fost folosită pentru subvenționarea spitalului din Villanova, a muntelui de pietate din Busseto (orășelul natal) și a altor așezăminte de binefacere. Suma cea mai importantă, ca și dreptul la veniturile pe care i le aduceau operele sale, au fost lăsate căminului pentru muzicienii bătrâni de la Milano – Casa Verdi – căruia i-au mai revenit și vechea spinetă și pianul lui Verdi. 

Compozitorul italian a fost căsătorit cu soprana Giuseppina Strepponi, rămânându-i fidel timp de aproape patru decenii, până la moartea acesteia, în 1897.