Comparaţia / Comparación

Comparaţie

Ori de cate ori îți propui, ca om, să faci vreun episod în care să vorbești ceva către public, ești nevoit să faci o... introducere la temă.

Azi (lăsând altele la o parte) subiectul central va fi conceptul "Comparație".

De unde și până unde această temă?

Păi, eu am făcut multe, pentru a le facilita conaționalilor mei, posibilitatea să compare între ceea ce au ei, referitor la vreo temă, și un alt subiect.

Ca să faci o comparație, ai nevoie de cel puțin două elemente. 

Când eram copil am avut la dispoziție, ani mulți, un singur sortiment de pâine. Fiind singurul sortiment de pâine pe care îl cunoșteam, eram obișnuit cu ea, și mi se părea ceva... de neînlocuit.

Anii au trecut, am cunoscut și alte sortimente de pâine (cine mai știe câte sortimente de pâine o-i fi cunoscut de la vârsta de 4-5 ani și până la vârsta de 64 de ani?) dar cel mai bun gust de pâine rămâne pentru mine tot gustul pâinii din copilărie.

Dar, poate că e doar amintirea, pentru că nu există posibilitatea să dau timpul înapoi în 1964-1965, să am cu mine vreunul dintre sortimentele de pâine care mi-or fi plăcut mai târziu, și mușcând un pic din pâinea din 1965 și un pic din pâinea din 2023, să decid atunci, la moment, pe care aș prefera-o.

Ceea ce vreau să spun, este că mie niciodată nu-mi place ca eu sau oricine altcineva, să nu aibă posibilitatea de a prefera, din cel puțin două elemente, pe cel care lui îi place.

Altfel spus, am fost si sunt întotdeauna, în favoarea "libertății omului de a alege".

De ani și ani de zile, am găsit modalitatea de a pune la un clic distanță de mâna utilizatorului de Internet (cel puțin la a lui), cel puțin încă un sortiment de-al aceluiași articol, pentru a-i facilita posibilitatea să compare.

Eu m-am născut într-un regim dictatorial (în ceea ce era  România pe la 1959) și am schimbat registrul, cunoscând (prin expatriere) o altă lume (cea spaniolă) în care domnea, la ora venirii mele în ea (decembrie 2003) democrația (care domnește și azi, 30 octombrie 2023).

În cele trei forme de Românie pe care le-am străbătut în primii mei 44   de ani (RPR, RSR, România-post RSR), ceea ce... politic... s-a cultivat, a purtat numele de "democrație socialistă".

Ceea ce am străbătut în această perioadă (2003 - 2023) în lumea spaniolă (și împreună cu ea) poartă numele de "democrație".

Bine-cunoscându-i gustul și uneia și alteia, am ajuns la a putea spune care este pe preferința mea (democrația în care am venit), și care nu e (democrația socialistă din care am venit).

Din "democrația socialistă românească" au venit în "democrația spaniolă" foarte mulți conaționali de-ai mei, mulți mai înaintea mea, mulți deodată cu mine, mulți după mine, fiecare cu gândurile și cu proiectele sale. Doi oameni la fel nu există, așa că... fiecare știe pentru el, proiectul său în viață.

Eu am emigrat într-o lume căreia îi doream din tot sufletul să crească, să ia altitudine (ca un avion) pentru că așa mă ridica și pe mine (care mă aflam la bordul său) deodată cu ea.

Așa că m-a deranjat, mă deranjează și mă va deranja, oricine o înfrânează cumva, fie anfitrion fie musafir, pentru că astfel atentează la propria-mi bunăstare, înrăutățindu-mi-o.

Unii oameni pot provoca (ca și șoferii) accidente, răuri... din greșeală, alții pot provoca rău, intenționat.

Cum nimănui nu îi place să sufere prejudicii, nici mie nu îmi place, și fac tot ce este omenește posibil pentru a le reduce.

Cele mai multe se întâmplă din nerespectarea legilor în vigoare, iar la multe astfel de nerespectări o importantă cauză este ne-cunoașterea lor (a legilor).

Deși există un precept juridic care spune că "Ignorantia juris non excusat" există și situații în care persoane aflate în situația de necunoașterea vreunei prevederi legale, beneficiază de atenuante dacă în mod obiectiv nu a avut de unde se informa asupra respectivei/respectivelor prevederi.

Eu am observat încă de prin 2008 că... consumatorul de limbă română îi lipsește posibilitatea de a se informa asupra a cum să se comporte corect în Spania, și că îți provoacă prejudicii cu zâmbetul pe buze... neînțelegând (sau simulând asta).

Înainte vreme, atunci când se promulga vreo lege, pentru a o face să ajungă la cunoștință publică, fiecare primărie trimitea mesageri publici care, cu ajutorul tobelor sau al goarnelor, făceau suficientă gălăgie astfel încât să se asigure că nimeni nu poate prezuma cu temei, de lipsa de aducere la cunoștință a existenței nou apărutei legi.

Prima scuză a emigrantului este... ne-cunoașterea (sau insuficienta cunoaștere) a limbii-anfitrion în care se află ca musafir (poftit/nepoftit).

Ca să mă asigur că cei care mă calcă vreodată pe bombeu nu sunt complet lipsiți de informația necesară pentru a se informa, am început (de prin februarie 2010) să creez pagini web, din care utilizatorul de limbă română să afle măcar titlul vreunuia dintre articolele care până la acel moment, în aceleași surse online din care mă informam și eu, era clar că încă nu există versiune și în limba română.

Pagină web după pagină web am ajuns să creez peste 4.100 de pagini web.

Mulți mi-au zis în formă mai directă sau mai indirectă că: "Doar prostul duce grijă altuia. Cine are nevoie de ajutor cere".

Dar eu nu duc grija altuia, ci pe a mea, și pe a celor aflați în grija mea (nevasta mea, copii mei, nepoții mei, părinții mei, lumea mea prietenă, etc). Și... nu mă rog de careva să nu mă calce pe bătături, ci mă asigur pe căile mele de faptul că răul pe care mi-l produce, mi-l produce de formă conștientă, din rea-voință, și atunci voi ști sigur să mi-l tratez nu ca pe un prieten, ci ca pe un dușman.

Dar eu nu pot înceta să acord (cu conștiința împăcată) prezumția de nevinovăție cuiva, până când nu sunt sigur că am epuizat toate circunstanțele atenuante care se puteau acorda.

Deci... prietene, dacă eu îți arăt o dată, de două, de trei ori, cum tu mă calci pe batături, iar tu continui să o faci, prezumția de nevinovăție pe care o emit eu asupra ta, își încetează existența și te trec, din tabăra prietenilor, în tabăra neprietenilor.

........

Mie nu-mi place să-i impun altuia, ceea ce aș crede eu că i-ar prinde bine, asta trebuie să îsi aleagă singur.

De aceea, pe lângă ceea ce are el deja la un clic distanță (hai să exemplificăm cu vreunul din miile de articole care lipsesc complet, sau aproape complet de la îndemâna navigantului român pe Internet, precum articolele "persoană fizică", "persoană juridică", sau "personalitate juridică") eu am încercat să-mi aprovizionez conaționalul de bună-credință cu același sortiment de informație dar provenit din vreo altă sursă de informație. spre a-i facilita astfel facerea de comparație între cele două sortimente, facilitându-i astfel alegerea.

Problema este că... la nivel de 2023, dacă vreau să mă refer la  conceptul de "Comparație", și vorbesc despre asta cu nepoții mei (unul rezident în Spania. celălalt rezident în România), unul dintre ei se va afla în inferioritate informațională, în raport cu celălalt, și comunicarea între ei va avea de suferit.

Eu nu doresc asta.

Comparación

Siempre que te propones, como humano, hacer un episodio en el que le hablas algo al público, tienes que hacer una... introducción al tema.

Hoy (dejando otros a un lado) el tema central será el concepto de "Comparación".

¿De dónde y hacia dónde este tema?

Bueno, hice mucho para facilitar a mis compatriotas la posibilidad de comparar lo que tienen sobre un tema y otro tema.

Para hacer una comparación, necesitas al menos dos elementos.

Cuando era niño, tuve a mi disposición, durante muchos años, un solo tipo de pan. Al ser el único tipo de pan que conocía, estaba acostumbrada y me parecía algo... irremplazable.

Han pasado los años, he conocido otros tipos de pan (¿quién sabe cuántos tipos de pan habré conocido desde los 4-5 años hasta los 64?) pero el mejor sabor del pan sigue siendo para mí todo el sabor. del pan infantil.

Pero tal vez sea sólo el recuerdo, porque no hay manera de que pudiera retroceder en el tiempo hasta 1964-65, tener conmigo alguna de las variedades de pan que me hubiera gustado más tarde y morder un poco del pan de 1965 y un poco de el pan en 2023, para decidir entonces, en este momento, cuál prefiero.

Lo que quiero decir es que nunca me gusta que ni yo ni nadie pueda preferir, entre al menos dos elementos, el que le gusta a él.

En otras palabras, estuve y estaré siempre a favor de "la libertad del hombre para elegir".

Durante años y años, hemos encontrado formas de poner al menos un surtido más del mismo artículo a un clic de la mano del internauta (al menos de la suya) para que le resulte más fácil comparar.

Nací en un régimen dictatorial (en lo que era Rumanía hacia 1959) y cambié de registro, conociendo (a través de la expatriación) otro mundo (el español) en el que gobernaba, en el momento de mi llegada al mismo (diciembre de 2003). ) democracia (que todavía reina hoy, 30 de octubre de 2023).

En las tres formas de Rumania que pasé en mis primeros 44 años (RPR, RSR, Rumania-post RSR), lo que... políticamente... se cultivaba, llevaba el nombre de "democracia socialista".

Lo que vivimos en este periodo (2003 – 2023) en el mundo español (y junto con él) se llama “democracia”.

Conociendo bien el gusto de ambos, llegué a poder decir cuál es mi preferencia (la democracia de la que vengo) y cuál no (la democracia socialista de la que vengo).

De la "democracia socialista rumana" muchos de mis compatriotas pasaron a la "democracia española", muchos antes que yo, muchos a la vez conmigo, muchos después, cada uno con sus propios pensamientos y proyectos. No hay dos personas iguales, por eso... cada uno conoce por sí mismo su proyecto de vida.

Emigré a un mundo que quería con todo mi corazón crecer, ganar altura (como un avión) porque me levantaría a mí (que estaba a bordo) junto con él.

Así que me molestó, me molesta y me molestará quienquiera que lo restrinja de alguna manera, ya sea anfitrión o huésped, porque así atiende a mi propio bienestar, empeorando las cosas para mí.

Algunas personas (como los conductores) pueden causar accidentes, daños... por error, otras pueden causar daños, intencionadamente.

Como a nadie le gusta sufrir lesiones, a mí tampoco, y hago todo lo humanamente posible para reducirlas.

La mayoría de ellos se deben al incumplimiento de las leyes vigentes, y en muchos de estos incumplimientos una causa importante es el desconocimiento (de las leyes).

Si bien existe un precepto legal que dice “Ignorantia juris non excusat” también existen situaciones en las que personas en la situación de desconocer alguna disposición legal, se benefician de atenuantes si objetivamente no tuvieran dónde informarse sobre esa/respectivas disposiciones.

He observado desde aproximadamente 2008 que... el consumidor de habla rumana carece de la oportunidad de informarse sobre cómo comportarse correctamente en España, y que te causa daño con una sonrisa en el rostro... sin entenderlo (o simularlo). ).

Antiguamente, cuando se promulgaba cualquier ley, para darla a conocer al público, cada ayuntamiento enviaba mensajeros públicos que, con la ayuda de tambores o trompetas, hacían suficiente ruido para que nadie pudiera presumir razonablemente, por falta de conocimiento. de la existencia de la nueva ley.

La primera excusa del emigrante es... la falta de conocimiento (o conocimiento insuficiente) de la lengua de acogida en la que es huésped (bienvenido/no bienvenido).

Para que aquellos que alguna vez se topan conmigo no se vean completamente privados de la información necesaria para informarse, comencé (desde febrero de 2010) a crear páginas web en las que el usuario de lengua rumana pueda al menos encontrar el título. de uno de los artículos que hasta ese momento, en las mismas fuentes online de las que también me informaba, estaba claro que todavía no existía una versión en rumano.

Página web tras página web, terminé creando más de 4.100 páginas web.

Muchos me han dicho de forma más directa o indirecta que: "Sólo un tonto cuida de otro. El que necesita ayuda, pregunta".

Pero no cuido de otra persona, sino de los míos, y de los que están bajo mi cuidado (mi esposa, mis hijos, mis nietos, mis padres, mis amigos, etc.). Y... no pido que alguien no me pisotee, pero me aseguro en mis caminos de que el daño que me causa, me lo causa conscientemente, por mala voluntad, y entonces sabré seguro de no tratarlo. como amigo sino como enemigo.

Pero no puedo dejar de conceder (con la conciencia tranquila) la presunción de inocencia a alguien, hasta estar seguro de haber agotado todas las circunstancias atenuantes que podrían concederse.

Entonces... amigo mío, si te muestro una, dos, tres veces cómo me jodes, y continúas haciéndolo, la presunción de inocencia que te arrojé deja de existir y te paso del campo de los amigos al campo de los enemigos.

........

No me gusta imponerle a otro lo que creo que le conviene, él tiene que elegirlo por sí mismo.

Por eso, además de lo que ya tiene a un clic de distancia (pongamos un ejemplo con uno de los miles de artículos que están total o casi completamente desaparecidos del alcance del internauta rumano, como los artículos "naturales persona", "persona jurídica" o "personalidad jurídica") Intenté proporcionar a mi compatriota de buena fe la misma variedad de información pero de alguna otra fuente de información. para facilitar la comparación entre los dos surtidos, facilitando así la elección.

El problema es que… a la altura de 2023, si quiero referirme al concepto de “Comparación”, y lo hablo con mis nietos (uno residente en España. el otro residente en Rumanía), uno de ellos será inferior en información, en relación con el otro, y la comunicación entre ellos se verá afectada.

No quiero eso.