Râpa Roşie, anul 2015, prezentare detaliată, Podişul Secaşelor

Vasile Bouaru, Radu Bouaru (Rădăuţi) 

Situată în vecinătatea oraşului Sebeş, judeţul Alba. Se află în Podişul Şecaselor, Râul Şecas trecând foarte aproape de rezervaţie.


                                                                              1

Mijloc de august 2015. Există mai multe căi pentru a ajunge la Râpa Roşie din oraşul Sebeş. Una dintre ele este descrisă în continuare. Din oraşul Sebeş ne înscriem pe drumul caree duce spre satul Daia Română (hartă la ), până la ieşirea din oraş. După ultimile construcţii din oraş traversăm un mic pod peste Şecas (foto 1) şi după ce mai parcurgem 200 m trecem pe sub o pasarelă traversată de autostrada A1. Pe un pilon aflat pe stânga în sensul de mers este inscripţionat că pe acolo putem ajunge la Râpa Roşie (foto 2).


                                                                               2

Imediat după ce trecem de pasarelă ne înscriem pe drumul de ţară care merge la început paralel cu autostrada, pe la marginea unor câmpuri arse de soare, şi trecem peste micul Pârâu Daia. La câteva sute de metri apar o intersecţie dar şi un mic indicator (foto 3). Urmăm calea dată de indicator şi după ce traversăm încă o dată Râul Şecas (foto 4) ne abatem pe drumul din dreapta în sensul de mers, cel din stânga mergând mai departe paralel cu autostrada. Nu parcurgem prea mult şi zărim în dreapta noastră Râpa Roşie (foto 5).


                                                                                 3
                                                                      4
                              5

 Drumeagul pe care ne-am înscris urmează îndeaproape malul stâng geografic al Râului Secaş. Ziua fiind caniculară totul este ars de soarele nemilos, inert. Doar scaiul vânăt rezistă cu bine la temperaturile ridicate (foto 6). Râul Secaş curge domol spre confluenţa cu Râul Sebeş (foto 7).


                                                                 6
                                                                           7

După ceva mai mult de 2 km parcurşi din oraşul Sebeş, ajungem la un mic pod peste Secaş (foto 8) unde intersectăm un alt drum, mai circulat, care vine tot din Sebeş. Traversăm podul şi imediat după el apare o bifurcaţie. Ne vom abate spre stânga faţă de direcţia de mers, unde drumul se mai bifurcă o dată. De data asta vom urca pe drumul din dreapta de la această ultimă bifurcaţie (foto 9). Trecem de un grup de case şi urmăm drumeagul care urcă spre Râpa Roşie.


                              8
                           9

Ne abatem în urcuş spre stânga pentru a începe cunoaşterea locurilor chiar de la capăt. Râpa este uimitoare, turnuleţe roşiatice ne întâmpină încă de la primul contact (foto 10). Ne apropiem mai mult şi admirăm formele pe care le oferă natura. Structura geologică este complexă, râpa find alcătuită din nisipuri cuarţifere, argile, conglomerate dar toate având culoare roşie. Stând cu faţa spre râpă ne deplasăm spre dreapta, nu înainte de a mai privi spre stânga, de unde am pornit (foto 13).


                             10
                        13

Ne întoarcem cu spatele spre râpă şi observăm în depărtare oraşul Sebeş (foto 14) iar în dreapta noastră satul Lancrăm, locul natal al lui Lucian Blaga (foto 15). Continuăm deplasarea de-a lungul peretelui roşu (foto 16). 


                                                14
                                                  15
                                                                    16

Căldura este foarte mare şi aflăm din buletinele meteo că este cod roşu de caniculă. Am pus mâna pe un turnuleţ roşiatic şi am constatat că frige. De altfel, pe lângă căldura diurnă se simte şi căldura radiată de aceşti uimitori pereţi. Stratele geologice se văd foarte bine (foto 17). Deşi acum totul este întărit, atunci când plouă apa sapă şanţuri prin nisipul moale pe alocuri formând adâncituri uriaşe. Studiem cu atenţie conformaţia zonei (foto 19).

                                                                    17
                                                                           19

Uriaşele turnuri sunt de o frumuseţe ireală. Pereţii uriaşi, uneori chiar de peste 90 m, au forme care de care mai interesante (foto 21). Vom fi atenţi la deplasarea de-a lungul pereţilor deoarece avem de traversat sanţuri adânci, uneori cu zone de abrupt care trebuiesc ocolite (foto 22). Mai departe se observă multe turnuri înalte (foto 23). Se observă acţiunea apei (foto 24). 


                                                                                  21
                                                                 22
                             23
                                                                                            24

Pe alocuri apare microrelief cu aspect de canion (foto 25). Prin ierburi găsim cochilii de melci (foto 26). Foarte des am zărit şopârle de culoare verde deschis intens, destul de mari, dar foarte agile astfel încât nu am reuşit să le fotografiem.


                                                                                         25
                                                                            26

La tot pasul pereţii sunt uimitori şi descoperim noi şi noi forme (foto 27). Sunt şi mici grote săpate de torenţii temporari (foto 28). 

                                                                                   27
                                                                                              28

Iată, fotografiate de aproape, concreţiunile întărite de pe un turn roşiatic (foto 29). Ceva mai spre dreapta găsim intrarea într-o grotă (foto 30). 

                                                                 29
                                                                                              30

Pătrundem prin acea intrare şi constatăm că suntem ca într-un tub cu deschidere spre cer (foto 31). După câţiva metri ajungem la capătul grotei (foto 32). Ieşim pentru a continua deplasarea de-a lungul pereţilor.


                                                                                              31
                                                                                            32

Ei au forme pe care doar natura le poate crea. Vegetaţia a prins pe alocuri şi în zone greu accesibile (foto 34). Urmează o porţiune cu „tuburi” verticale (foto 35). Zărim din nou dispunerea în straturi de conglomerat şi nisip (foto 36). 


                                                                                   34
                          35
                                                                        36

Urcăm o pantă înierbată destul de mare şi zărim alte turnuleţe roşiatice (foto 37). Continuarea, deşi este spectaculoasă (foto 38), se dovedeşte imposibilă deoarece urmează o porţiune de abrupt. Coborâm pe creasta unui mic deal şi ajungem ceva mai jos la o porţiune împădurită de unde privim spre înapoi (foto 39). 


                                                            37
                              38
                                                  39

Răcoarea dată de umbra copacilor întâlniţi este binevenită. De undeva de mai jos privim în ansamblu (foto 40). În coborâre ne abatem spre stânga până întâlnim o potecă. Acolo găsim marcajul care delimitează rezervaţia (foto 41).


                             40
                                                                                41

Poteca ne conduce la albia unui pârâu secat (foto 42) după care urcăm pe versantul opus, unde întâlnim un marcaj (foto 43). După un urcuş scurt ajungem la limita inferioară a unei mici păduri unde facem popas la umbră. Soarele dogoreşte iar rezervele de apă, deşi destul de mari, se termină repede. Urcăm printre arbuşti ţepoşi pe o potecă destul de vizibilă până ajungem în partea superioară a pădurii. Din nou priveliştea este umitoare (foto 44).

                                                                             43
                                 44

Este zona cea mai înaltă a râpei, cu turnuri uriaşe. Spre dreapta, dacă stăm cu faţa la râpă, se vede continuarea acesteia (foto 46). Mai jos, într-o porţiune foarte abruptă, zărim un tunel (foto 47). 


                              46
                                                                                47

Forma pereţilor roşii ne uimeşte iar (foto 48) însă căldura excesivă ne îndeamnă să ne retragem din nou la umbră. Mai zărim spre capătul din dreapta al Râpei Roşii, cum stăm cu faţa spre ea, o porţiune de cu totul altă culoare (foto 49). Apoi coborâm spre pădurea care ne salvează de razele soarelui. Coborâm mai departe pe drumeagul pe care îl întâlnim şi privim spre înapoi (foto 50).


                              48
                                                                  49
                          50

La întoarcere urmăm spre vale drumul care trece pe podul din imaginea 8. Acesta este un drum mai direct spre oraşul Sebeş faţă de cel pe care am ajuns la Râpa Roşie şi o bună parte din el se vede şi în imaginea 14. Vom avea de parcurs 3 km pe acest drum până în oraş.

Despre importanţa internaţională a peşterilor de la Râpa Roşie puteţi citi la https://sites.google.com/site/romanianatura54/home/speologie/romania-speologie-valori-internationale .