Cetatea Carsium, pe faleza înaltă de la Hârşova, în Dobrogea

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

Hârşova este un loc în care geografia, geologia şi istoria par să convieţuiască în perfectă armonie de milenii. Locurile au fost descrise foarte bine, cu hărţi, la https://sites.google.com/site/romanianatura35/home/dobrogea/harsova-cetate-faleze-de-calcar-si-pesteri . Vom parcurge încă o dată aceste locuri, acum, la sfârşit de august 2015.

Hârşova este străbătută de drumul E60 care duce spre Constanţa. Din locul de unde din acest drum se desprinde strada Vadului, care urcă spre faleză, sunt indicatoare rutiere care arată că de acolo mai sunt 85 km până la Constanţa şi 15 până la Giurgeni. Ne vom abate pe strada Vadului spre centrul oraşului, pe care îl depăşim şi vom merge în continuare spre faleză.

Sunt suficiente indicatoare turistice care ne îndreaptă spre principalele puncte de atracţie din oraş. La aproximativ 400 m înainte de faleză, strada Vadului se intersectează cu strada Carsium. Din acel loc ne vom abate spre stânga pe această nouă stradă. După nici 100 de metri, pe partea dreaptă, pe o ridicătură, vom ajunge la primul grup de ruine. Suntem în perimetrul anticei cetăţi Carsium aflată pe Dealul Cetăţii (foto 1). Undeva lateral, strânsă în chingi metalice, se află o interesantă construcţie (foto 2). După ce admirăm ruinele din această zonă urcăm mai departe pe strada Carsium sau pe una adiacentă ei, strada Călăraşi, spre faleză, către o porţiune din zidul gros al cetăţii Carsium. Ajungem imediat în vecinătatea noilor ruine (foto 3).

Zidul rămas în picioare impresionează prin grosime. Din vecinătatea lui privim spre oraş (foto 4) apoi depăşim porţiunea de zid întâlnită (foto 5). Zărim Dunărea şi stând cu spatele spre zid privim spre dreapta (foto 6). 

Zona se numeşte Canaraua Cetăţii. Privim spre Dunăre printre stâncile de pe faleză (foto 11) dar şi spre impresionanta bucată de zid din spatele nostru (foto 12).

Zona este frumoasă şi fotogenică; spre orice direcţie privim avem ceva interesant de văzut. De deasupra stâncilor din imaginea 10 privim Dunărea spre amonte (foto 13). Ne putem apropia cu grijă de margine abruptului stâncos de unde privim spre baza stâncilor (foto 14). Dunărea are nivel foarte scăzut, din cauza caniculei prelungite.

Ajungem deasupra tunelului din imaginea 10 unde fotografiem imensa fisură dintre turnurile stâncoase (foto 18). Tot de acolo zărim în aval altă porţiune spectaculoasă de faleză, aflată la câteva sute de metri de locul în care suntem şi spre care ne vom îndrepta după ce vizităm bine locurile din jurul Dealului Cetăţii (foto 19). Mai zărim, spre dreapta dacă stăm astfel încât să avem Dunărea în stânga noastră, alte ziduri ale cetăţii antice (foto 20). Ne apropiem de ele (foto 21, 22). 

Ne deplasăm apoi cu atenţie pe marginea superioară a falezei către tunelul amintit şi coborâm câţiva metri pâna la intrarea lui (foto 29). Este destul de înalt şi foarte spectaculos. Constatăm că tavanul este prăbuşit parţial şi că mai există o gaură. Ne putem deplasa prin acel tunel câţiva metri până ajungem pe marginea unui abrupt de unde privim spre înapoi (foto 31). Facem cale întoarsă, urcăm iar pe platoul unde se afla cetatea şi coborâm spre est, pe una din străduţele de la maginea oraşului, către malul Dunării. Ajungem astfel la peninsula stâncoasă pe care am zărit-o de sus, de pe faleză (foto 32).

Facem cale întoarsă. Trecem peste câteva lespezi netede (foto 50); mai departe vom urma malul Dunării spre aval. Ajungem în partea inferioară a falezei unde ne întâmpină câteva stânci calcaroase, albe (foto 51). După câteva zeci de metri ajungem la imensa surplombă pe care am zărit-o de pe peninsula stâncoasă (foto 52). 

Este impresionantă... De sub ea se desprind mai multe găuri, una fiind intrarea într-o peşteră destul de mare. Celelalte găuri sunt situate mai sus de această peşteră (foto 53). Din interiorul acestei imense grote privim Dunărea spre amonte (foto 54). La ieşirea din grotă se vede pe stâncile care o alcătuiesc nivelul normal al Dunării (foto 55). Ne deplasăm pe la baza falezei, spre aval. Zărim imediat următoarea grupă de stânci (foto 57) iar de după un colţ vedem zidul a cărei parte superioară am privit-o în imaginea 16 (foto 58). Locul ales pentru construcţia cetăţii este foarte bun, apărat natural de turnuri stâncoase imense (foto 59). 

Mai departe, peretele stâncos prezintă interesante urme de eroziune; iată-l într-o privire de ansamblu, spre amonte (foto 65). Ne îndepărtăm treptat de Canaraua Cetăţii (foto 66) şi urmăm spre aval digul de protecţie de pe malul Dunării. Ne deplasăm spre stâncile din imaginea 19. Nu putem ajunge direct, urmând doar digul deoarece chiar în vecinătatea acelor stânci sunt câteva construcţii iar drumul de acces este blocat. De aceea vom urca spre oraş câteva sute de metri, pe strada Ana Ipătescu. Aceasta ne scoate în vecinătatea unor antene, în partea superioară a falezei (foto 67). 

Ajungem la baza abruptului stâncos dar nu ne putem apropia chiar foarte mult de malul apei. Ne deplasăm câţiva metri pe sub stâncile uriaşe. Zărim câteva grote de mici dimensiuni. Pe sub aceste stânci cresc sălcii înalte (foto 75). O grotă de formă destul de rotundă, mare, atrage atenţia (foto 76). Atracţia principală o reprezintă imensele stânci la baza cărora suntem (foto 77). Pe sub aceşti pereţi, prin vegetaţia destul de bogată mai găsim câteva mici grote.

O dată ajunşi pe platoul de deasupra continuăm înaintarea spre aval. Zărim alte porţiuni de abrupt la fel de spectaculoase (foto 81). Dunărea pare să fie adâncă pe la baza acestot stânci (foto 82).

Coborâm chiar pe malul fluviului (foto 93) şi privim spre înapoi (foto 94). Stânca din imaginea 92 din plan apropiat sau aceeaşi stâncă privită din partea opusă (foto 95) are o interesantă formă şi a fost denumită Cocoşatul. În continuare, pe o bună distanţă, Dunărea scapă de strânsoarea unor stânci iar pe malul drept urmează o întinsă plajă (foto 96).

Spre stânga noastră, dacă stăm cu spatele la Dunăre, se zăreşte Dealul Varoş, cu a sa carieră de piatră de culoare roşie (foto 102). Mai sus, porţiunea pietroasă capătă aspectul unei alei (foto 103). Trecem de primele case şi ne deplasăm spre centrul oraşului. De pe strada Independenţei, pe care ajungem la un moment dat, zărim din nou Cetatea Carsium de unde am început traseul (foto 104).