Peste Muntele Mare, de la Lupşa la Băişoara
text şi fotografii: Flaviu Bujor (Cluj-Napoca)
traseu: comuna Lupsa (550 m) - Tarnița Târsa - Vf. Muntele Mare (1826 m) - stațiunea Băișoara (1480 m)
marcaj: cruce rosie (aproape inexistent pana la Vf. Muntele Mare, bun de la Muntele Mare la Baisoara)
timp de mers: 8 ore; Lupsa - Tarnita Tarsa (3 ore) - sub Vf. Sesul Lupsanului (4 ore) - Vf. Muntele Mare (5,5 ore) - statiunea Baisoara (8 ore); in sens invers: 7 ore
Ma trezesc cu noaptea in cap, iau rucsacelul de tura si ma grabesc sa prind autobuzul Cluj-Napoca – Campeni, de la ora 6. E sambata dimineata si nu sunt mai mult de zece calatori. Atipesc putin, insa dupa Turda ma trezesc. La Buru intram in Defileul Ariesului, avand Masivul Trascau in stanga si Gilau - Muntele Mare in dreapta. Dupa Vidolm apare in stanga culmea calcaroasa a Bedeleului (care apartine de Masivul Trascau), cu Varful Ugerul sclipind in soarele diminetii.
extras din harta Muntii Apuseni, Ministerul Turismului, Bucuresti, 1983
1 Ultimele case ale comunei Lupsa. Dincolo de Aries sunt culmile impadurite ale Metaliferilor.
De aici inainte aproape fiecare localitate este punct de acces spre munti.
Din Ocolis sunt traseele spre Cheile Runcului si Cheile Pociovalistei, care continua pana in Scarita - Belioara, din Lunca Ariesului se urca spre nord-vest pe Varful Jidovina, cu silueta sa inconfundabila, de vulcan, iar spre sud-est este un traseu marcat spre zona Sipote de sub abrupturile Bedeleului.
Cativa kilometri mai incolo intram in Posaga, de unde porneste traseul cel mai accesibil spre Scarita - Belioara si mai departe de aceasta pana in statiunea Baisoara, iar din Salciua un traseu traverseaza Bedeleul pana spre Cheile Aiudului si un altul ajunge pana la cabana Ramet, trecand pe la Pestera Huda lui Papara si prin Cheile Rametului. Dupa Salciua, creasta impunatoare a Bedeleului este inlocuita de culmile mai domoale si bine impadurite ale Metaliferilor. Autobuzul urmeaza drumul care serpuieste pe frumoasa vale a Ariesului si ma lasa in centrul comunei Lupsa unde ma asteapta Joe si Mihai, colegii de drumetie. Intr-o cladire cu etaj din centru se gaseste Muzeul Etnografic “Pamfil Albu”, mic insa foarte frumos.
Pentru astazi am planuit o tura de 7-8 ore prin Masivul Muntele Mare, pe traseul “marcat” cu cruce rosie Lupsa - Varful Muntele Mare - statiunea Baisoara. Ghilimelele se datoreaza cvasiinexistentei semnelor de marcaj pe prima parte a traseului (urcusul pana pe Muntele Mare).
Pornim din centrul Lupsei pe soseaua nationala, inapoi spre Turda, aproximativ o jumatate de kilometru. Casele se raresc in aceasta zona. Ajungem la cladirea Politiei Lupsa si facem stanga pe o ulita care urca usor printre cateva case. Ulita se infunda, asa ca intram pe o pajiste in urcus usor si ajungem la un drumeag perpendicular pe directia de mers, pe care il urmam inspre dreapta.
Trecem de o scurta zona impadurita si ne oprim putin la prima zona cu vizibilitate. Inspre est, Valea Ariesului sclipeste in soarele diminetii. In fata e satul Valea Lupsii. “Vizavi” de noi, peste Aries, se ridica culmile sudice impadurite ale Metaliferilor. Din pacate peisajul e stricat inspre sud-vest de uriasa exploatare de suprafata de la Rosia Poieni.
2 Comuna Lupsa, cuibarita in lunca Ariesului. In centrul imaginii e cariera de cupru de la Rosia Poieni.
3 Primul semn de marcaj.
Drumul merge de-a coasta, pret de cateva minute si ajunge la o gospodarie care pare parasita. Pe o sura gasim primul semn de marcaj cruce rosie, vechi de tot.
4 Prin padure.
Schimbam directia de mers spre nord si incepem sa urcam usor prin padure. Pe aceasta portiune mai gasim vreo 3-4 semne de marcaj insa drumeagul, care mai sus se transforma in poteca, e bine conturat. Dupa un sfert de ora iesim intr-o mica poiana cu iarba mare, unde poteca se pierde.
5 Poiana prin care se pierde poteca.
6 Valea Caselor.
In stanga se vede Valea Caselor, bine adancita in coastele muntelui. De aici ar fi trebuit sa o luam la dreapta, prin mijlocul poienii si am fi dat de poteca traseului care urca pe Culmea Prislopului. Noi urcam insa spre nord, prin iarba inalta, fara poteca. Intram in padure, prindem o potecuta abia conturata si coboram usor la un mic parau.
7 Prin padure.
Suntem undeva pe versantul estic al Vaii Caselor, pe Culmea Runcuri si padurea de foioase a lasat loc celei de brad. E intuneric de-a binelea prin padurea deasa, desi nu e inca amiaza. Urcam direct pe versant, printre brazii desi si ajungem intr-o poienita cu un salas care pare parasit. O luam la stanga pe o potecuta si in cateva minute prindem un drum care ne scoate din padure.
8 Spini.
9 La jonctiunea Culmilor Runcuri si Prislop.
Am ajuns in punctul de jonctiune al Crestelor Runcuri si Prislop si, cu toata oboseala urcusului prin padure, ne grabim sa iesim pe micul platou unde se vad niste ruine. Facem aici o pauza pentru orientare. Suntem pe culmea care urca spre Muntele Mare, deci am revenit in traseu. Langa noi sunt ruinele din piatra ale unei mici cladiri. Dinspre nord-vest, dincolo de Valea Caselor, coboara din Sesul Lupsanului o culme lunga, larga si inierbata, pe al carei versant sudic sunt mai multe gospodarii sezoniere. Urcam usor pe o poteca larga si pietroasa, depasim un palc de arbori si prindem o potecuta pe versantul vestic. Putin mai sus iesim in creasta si ne oprim pentru pauza de masa intr-o zona de maxima vizibilitate. Avem privelisti frumoase spre Metaliferi, cu cele doua Varfuri Gemenele (doua cocoase impadurite, aproape identice) si Varful Poienita (1437 m, cel mai inalt din Metaliferi).
10 Dincolo de Valea Ariesului apar Varful Poienita (in centrul imaginii) si cele doua Varfuri Gemenele (in marginea din dreapta).
11 Culmea care se desprinde spre sud-vest din Varful Sesul Lupsanului.
12 In spate, Metaliferii si cariera Rosia Poieni.
E jumatatea lui septembrie, este destul de rece, vantul bate tare. Scurtam pauza de masa si pornim la drum. Urmam creasta printre brazi rari si in dreapta apare Valea Lupsa, afluent al Ariesului. Drumeagul bine conturat strabate o portiune de padure apoi coboara usor pana in Tarnita Tarsa, o mica sa la obarsia Vaii Caselor si Vaii Lupsa (in stanga se poate cobori pe Valea Caselor spre Lupsa, iar in dreapta pe Valea Lupsa spre satul Valea Lupsii). Destul de aproape, spre Valea Lupsa, se vede o gospodarie. Am facut pana aici 3 ore.
De aici incepe urcusul mai serios. In fata, drumul se desparte. Alegem varianta din dreapta. Panta e mare si urcam cu pauze dese. Dupa cateva minute ajungem la o rariste intre brazi unde, pana acum 25-30 de ani era cabana turistica Muntele Mare. Locul se numeste La Ruine. Urcusul devine tot mai abrupt, pe un drum pietros folosit pentru exploatari forestiere. Urmele acestei activitati sunt prezente la tot pasul.
14 Urcam din greu pe drumul de exploatare.
Treptat panta se mai indulceste iar copacii sunt tot mai rari. Urcam pe versantul estic al culmii si avem privelisti inspre sud-est. Dupa o ora de urcus continuu si obositor facem pauza la iesirea din padure, pe un mic platou inierbat. Ce a fost mai greu a trecut. De aici inainte va fi o plimbare placuta, pe un drum bine conturat.
Ne refacem fortele, dupa care traversam micul platou si gasim o poteca pe care o urmam inspre nord-est. Lasam in stanga Varful Sesul Lupselului si prindem un drum mult mai bun, care vine dinspre stanga. Pe aici marcajele sunt mai dese, puse in general pe mici stanci aflate la nivelul solului, insa, in general, drumul este vizibil, chiar si pe portiunile unde este napadit cu iarba. Pot fi ceva probleme de orientare cand este ceata. Depasim Varful La Dube (cu cateva stanci razlete) si o gospodarie sezoniera aflata la limita padurii, la cateva sute de metri de noi, in stanga. Urcam aproape insesizabil pana aproape pe Varful Neteda (1784 m), usor de recunoscut dupa baliza toografica. Drumul ocoleste varful pe la est si ajunge la un izvor binevenit. In dreapta noastra apare cea mai frumoasa zona a masivului Muntele Mare, rezervatia geobotanica Scarita - Belioara. Abrupturile ei stancoase sclipesc in soarelele de septembrie. Coboram putin si iesim de pe drum, care urca usor inspre nord-vest.
15 Abrupturile rezervatiei Scarita – Belioara.
16 Dincolo de Aries se vede Trascaul cu Culmea Bedeleu.
17 Varful Poienita in stanga si Gemenele in dreapta. In fata e Valea Ariesului.
18 Platoul Varfului Neteda.
19 Privind spre sud-vest. In stanga, Varful Vulcan.
20 Pe platoul Varfului Muntele Mare.
Incepem lunga ocolire a Varfului Muntele Mare. Acesta are 1826 metri si este al treilea varf ca altitudine din Muntii Apuseni, dupa Cucurbata Mare (din Masivul Bihor, 1849 metri) si Vladeasa (din masivul cu acelasi nume, 1836 metri). Varful este o mica ridicatura in mijlocul unui platou vast. Pe el se afla o constructie speciala ale carei cladiri incep sa se zareasca, iar borna cu altitudine maxima se afla in curtea acesteia. Este vizibil de la mare distanta datorita unei mari cupole sferice.
21 Varful Muntele Mare (1826 m).
Traseul ocoleste varful pe la est, apropiindu-se pana la mai putin de un kilometru de acesta. Coboram usor, lasand in dreapta un grup de stanci cu numele Piatra Cantatoare, care scot sunete interesante cand bate vantul si traversam o zona mlastinoasa, pana la un stalp indicator, primul de pe acest traseu. Aici se desparte in stanga traseul Baisoara - Muntele Mare - Balomireasa - Saua Ursoaia, traseul crestei principale a masivului, marcat cu banda rosie.
22 Ocolim Varful Muntele Mare, prin est. In centru e Piatra Cantatoare. In dreapta, Scarita - Belioara.
24 Piatra Cantatoare.
25 Ultimele imagini cu Scarita - Belioara. Pe culmea din centru stanga e traseul care face legatura intre rezervatie si Baisoara.
26 La raspantie.
27
De aici si pana la Baisoara ambele trasee (cruce rosie si banda rosie) vor urma in mare parte drumul de acces la unitatea de pe Varful Muntele Mare, deci nu mai sunt probleme de orientare. In plus, marcajele sunt mai bune aici, plasate de cele mai multe ori pe stalpii de electricitate care insotesc drumul pana la unitate. Parasim judetul Alba si intram in judetul Cluj. Traseul este usor, in general de coborare, pe drum, fara prea multe puncte de priveliste. Trecem pe langa Varful Pietrele Marunte, care ramane in dreapta si dupa o ora si jumatate de la Muntele Mare ajungem in Saua Sesul Cald. Pana acum cativa ani aici erau gospodarii sezoniere ale localnicilor din satele din jur. Din pacate, acum sunt toate parasite. In cealalta parte a seii se lucreaza la construirea unei noi partii de schi, care coboara de pe Varful Buscat, aflat spre nord-est.
28 Saua Sesul Cald si Varful Buscat, cu noua partie de schi.
29 Pălăria șarpelui.
imaginea 29 e o Amanita Muscaria (Muscarita) si e cam otravitoare si nu Palaria sarpelui (Macrolepiota procera) care e comestibila.
Continuam pe drum si intram in padure. In Saua La Plopis, la est de Varful Buscat, parasim marcajul banda rosie, care intersecteaza partia veche de schi si coboara la hotelul Alpin. Noi continuam pe drum, in coborare placuta prin padurea de brad si ajungem in statiune, cu cateva sute de metri mai jos de hotel. In parcarea acestuia ne asteapta sotia lui Joe cu masina si pornim catre casa.
Traseul este frumos si relativ usor. Daca se porneste din statiunea Baisoara, diferentele de nivel la urcus sunt mult mai mici, iar de pe Muntele Mare se coboara aproape continuu.
Pe partea de la sud de Varful Muntele Mare trebuie refacute neaparat marcajele. Cele cateva semne intalnite sunt total insuficiente si ne-au pus probleme de orientare pe vreme foarte buna. Cand e ceata sunt sanse mari de ratacire. Iarna traseul poate fi excelent pentru schiul de tura daca se tine seama de pericolele obisnuite in acest anotimp.