Avenul de la Colţii Ţapului, cea mai adâncă peşteră din Munţii Bucegi

Donează

cea mai importantă denivelare din Mun
ţii Bucegi 

Mircea Vlădulescu, Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă“ Bucureşti) 

Versantul vestic al Bucegilor, calcaros, cu relief variat şi extrem de spectaculos (imagini 2-6, 9), are deocamdată puţine peşteri cunoscute. Asta, din mai multe motive: gurile unora sunt colmatate, total sau parţial, de procese specifice rocii, altitudinii şi timpului; intrările altora sunt obturate de ciobani, în încercarea de a evita accidentarea animalelor pe care le au în grijă; câteva descoperiri şi explorări ale unor braşoveni sau cluburi de speologie din Braşov sunt consemnate doar în arhive la care accesul este extrem de limitat sau chiar imposibil; în fine, aici, la fel ca şi în alte multe zone de altitudine cu potenţial speologic, nu se fac prea des prospecţiuni sistematice, insistente. 

Avenul de sub Colţii Ţapului este accesibil cel mai simplu venind până la capătul drumului forestier/ industrial care urcă din Valea Ialomiţei, din zona hotelului Peştera (vezi harta 1, extras din ghidul masivului de la ), face o uriaşă buclă pe Valea Doamnele şi ajunge în versantul stâng al Văii Bătrâna (Horoaba), coborând apoi la apă şi sfârşind la stâna situată pe malul drept, cu câţiva metri mai sus de firul văii.

De la stână, orientându-ne spre vest, urcăm în 15-20 minute - pe poteci ciobăneşti la început, apoi pe pajiştile cu iarbă dintre jnepeni - în versantul drept al văii seci care ajunge în Horoaba imediat aval de stână. La aproximativ 2000 metri altitudine, chiar sub întinderea de jneapăn greu dar nu imposibil de străbătut care ne separă de poteca turistică marcată cu bandă roşie, sosim brusc pe marginea gurii avenului (imagini 10, 11). Ea se află pe o mică terasă relativ orizontală. Prima semnalare scrisă a avenului a fost făcută, după cunoştinţele noastre, în 1989, în Buletinul informativ 4 (13) al Comisiei Centrale de Speologie, de Cercul Hades din Ploieşti. 

Descriere 

Primul puţ (vezi hărţile 12, 13) are o verticală perfectă de 18,4 metri şi o mică platformă orizontală la baza ei. Avenul continuă cu o pantă care la cota -22,4 metri devine mult mai abruptă şi se sfârşeşte la cota -36 metri unde debuşează într-un puţ cu dimensiuni de aproximativ 10 x 7 metri, în care se coboară 29,7 metri pe o verticală absolută.

Se ajunge astfel la cota -65,7 metri, pe o platformă cu zăpadă, mărginită de un bolovan de mari dimensiuni, încastrat. Trecând peste zăpadă şi printre bolovani şi perete ajungem pe buza puţului final al cavităţii, puţ cu verticală de 12,7 metri; în faţa noastră, spre vest, se deschide la un nivel inferior o galerie care are între pereţi un alt imens bolovan încastrat. La capătul ei (cota -73,7 metri) se deschid printre bolovani şi pereţi de stâncă un puţ impenetrabil de aproximativ 5 m şi un horn de 20 metri.

Coborând verticala de 12,7 metri a ultimului puţ ajungem într-un spaţiu relativ strâmt, cu podea din bolovani. Coborâm panta de câţiva metri lungime şi ajungem la cota minimă a avenului: -79,9 metri. Dezvoltarea golului este de 162,8 metri.

La urcare, când mai avem aproximativ 10 metri de suit din puţul 2 (cota -46 metri), zărim în dreapta (cum stăm cu faţa la peretele pe care avansăm) o mică platformă pe care o putem atinge printr-un balans uşor. Din acest punct, prin escaladă liberă, destul de dificilă, se poate ajunge pe o altă platformă (cota -40,3 metri). Aici ne-a atras o fereastră văzută de pe buza puţului 2 (cota -36 metri). De pe platformă urcăm aproximativ 1,5 metri pe un prag vertical, trecem prin fereastră şi coborâm până la cota -45,3 metri, unde se deschid trei puţuri. Două se înfundă după aproximativ 4 metri adâncime iar al treilea coboară cu o pantă de aproximativ 45 grade şi debuşează printr-o săritoare de 13 metri pe platforma de la cota -65,7 metri. 

Echiparea avenului 

Un pâlc de jneapăn situat la aproximativ 6 metri de intrare asigură un prim amaraj pentru o coardă de 40 metri. Imediat sub buza puţului am plantat un piton cu expansiune, pentru fracţionare. Pentru a putea utiliza acest piton ca şi toate celelalte din aven sunt necesare urechi, şaibe şi piuliţe pentru filet de 8 mm.

La cota -22,4 metri, unde există o platformă minusculă care facilitează trecerea fracţionării, este plantat un alt piton cu expansiune. De aici, pe o coardă de 20 metri se ajunge la cota -36 metri, unde o altă platformă foarte mică uşureză trecerea unei fracţionări la un nou piton cu expansiune. De acesta legăm o coardă de 35 metri care ne conduce la cota -65,7 metri. Un piton cu expansiune şi un piton de fisură asigură amarajul pentru o altă coardă de 20 metri, pe care ajungem la fundul avenului (cota -79,9 metri).

Escalada la platforma de la cota -40,3 metri este uşurată pe prima porţiune de o bucată de cordelină, dar starea ei nu e sigură şi plantarea unor pitoane ar fi utilă pentru rapel. Deasupra există plantat un piton cu expansiune, cu ureche montată, dar este necesară o coardă de 60 metri, care se pune în două pentru a putea fi recuperată.

La tura de explorare au mai participat: Emilia Marinescu, Traian Prundeanu, Laurenţiu Marin. 

2   Bazinul superior al Văii Ialomiţa, vedere din avion. În stânga imaginii, versantul vestic al Bucegilor, calcaros, acolo unde se află şi Colţii Ţapului.   Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă“ Bucureşti). 




3   Colţii Ţapului; un om este prezent în imagine, depistabil cu ajutorul săgeţii.  Foto: Ică Giurgiu, Laurenţiu Marin.










 

4   Imagine luată din zona Babele spre versantul vestic al Bucegilor.  Foto: Ică Giurgiu.

 5   Din stânga Şeii Strunga, vedere spre abruptul vestic al Bucegilor.  Foto: Ică Giurgiu, Mircea Vlădulescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă“ Bucureşti). 

6   Valea Obârşia Ialomiţei, aşa cum o vedem mai în amonte de hotelul Peştera, are multe zone carstice. În afară de carstul din arealul Mecetului Turcesc, în partea stângă a imaginii se află excepţionalele peisaje calcaroase de la Cătunul Urşilor.   Foto: Ică Giurgiu.

7, 8   Lacuri la Cătunul Urşilor, sub drumul care merge până în Valea Horoabe.   Foto: Ică Giurgiu.

9   Vedere de pe drumul forestier din versantul stâng al Văii Horoaba.   Foto: Ică Giurgiu. 

 

10, 11   Mircea Vlădulescu echipează primul puţ şi începe coborârea.   Foto: Ică Giurgiu. 

12   Avenul de la Colţii Ţapului, secţiune verticală. Cartare, 1999: Mircea Vlădulescu, Răzvan Sabău. Desen: Mircea Vlădulescu.

 

13   Avenul de la Colţii Ţapului, plan. Cartare, 1999: Mircea Vlădulescu, Răzvan Sabău. Desen: Mircea Vlădulescu.


Donează