Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Cavitatea a fost explorata inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. S-au gasit inscriptii datand din 1880 (Sala cu prabusiri, pe scurgerea din partea estica) si din 1886 (la -94 metri adancime, in argila).
In anul 1968, o echipa condusa de Ioan Povara a ridicat planul pesterii, plan pe care printre cele sase semne de intrebare (posibile continuari) ramase, unul pare sa indice ca pestera continua inspre est, dincolo de gura putului 1. In octombrie 1977, o explorare a echipei Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Niki Sandeschi, Marcel Negru, Nanu Brates (toti de la Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti), cu sprijin informational pentru cazare in Baile Herculane primit de la Cercul Hercules din Herculane, anuleaza practic toate semnele de intrebare. Cu aceasta ocazie se afirma ca gura pesterii a fost o insurgenta (pierdere de apa) si nu o exurgenta (aparitie de apa).
Drum de acces
De la fosta fabrica de var din localitatea Pecinisca (situata la 3 km in aval de statiunea Baile Herculane), printre casele localnicilor, intram pe poteca incepand sa suie puternic pe Valea intre Pietre (Cheile Prolazului/ Valea Feregari) (in curand izvor puternic), pe abruptul calcaros al Muntelui Domogled (1105 metri altitudine, aflat pe malul stang geografic al Cernei), aproximativ o ora.
Apoi mergem ascendent pe firul unei vai mai domoale, presarata cu aluni turcesti (marcaj banda galbena), lasand pe stanga o vale afluenta mai importanta, pana ajungem la un mic izvor. De la izvor urcam spre stanga panta care ne conduce pe un platou; vom urma la inceput bordura lui vestica, cautand sa distingem pe copaci un marcaj vechi, neoficial: linie verticala verde. Chiar daca nu mai identificam vechile semne, ocolim pe la obarsie o vale suspendata si apoi traversam un camp cu lapiezuri, la inceput prin padure, apoi prin tufe spinoase. In dreapta si stanga potecii apare cate un put (comunica cu pestera), iar noi coboram vreo zece metri diferenta de nivel si ajungem la intrarea larga si inalta a Pesterii Mari de la Soroniste. A mai trecut inca o ora de mers.
Intrarea în Peştera Şoronişte.
Descrierea peşterii
Pe o lungime de aproximativ 100 de metri de la intrare mergem pe o galerie spatioasa (6-15 metri latime, 1,5-14 metri inaltime). Inainte ca podeaua sa inceapa a cobori brusc spre gura Putului 1, ne aflam intr-o zona bogat concretionata cu formatiuni in special masive. Pentru a ne bucura de peisajul subteran si a descoperi adevaratele dimensiuni si profunzimi ale acestor locuri avem nevoie aici de surse de lumina foarte puternice si ample. La picioarele noastre se deschide uriasa gura primului put, pe care apa a modelat-o intr-un vartej care cauta sa ajunga mereu mai jos. Dincolo de ea se vede un inceput de galerie ce parca te invita sa-I calci pragul, dar care ulterior se dovedeste a nu fi decat o traversa de roca presarata cu formatiuni intacte. Deasupra noastra bolta se ridica tot mai sus, iar o piatra aruncata in hau ne trimite ecouri prelungi. Poate tocmai ambianta acestui loc a facut ca pestera sa se mai numeasca si Gaura Dracului.
Harta Peşterii Şoronişte (după Ioan Povară şi altii, 1971, Peşteri din România, completată şi corectată de Ică Giurgiu).
Primul put debuteaza cu o verticala surplombata de 31 de metri. Langa el se afla Putul 2, care comunica cu primul dupa 7 metri. In Putul 1 coborarea se poate face la inceput printr-o galerie puternic descendenta (aflata spre dreapta noastra in directia in care am patruns in pestera), apoi de-a lungul peretelui vestic al Salii cu Prabusiri (60 metri lungime, 12 metri latime, 60 metri inaltime).
Pe peretele nordic al acestei sali impozante, cam la jumatatea ei, la doi metri de podea (cota -58 metri) se deschid doua galerii care se unesc si formeaza in Putul 3 o prima verticala de 17 metri. Se ajunge pe o platforma comoda de unde se coboara o alta verticala, de 15 metri, tot de-a lungul peretului, frumos impodobit cu formatiuni. Am ajuns astfel intr-o sala cam de 3 x 3 metri, din care se desprinde o galerie joasa, care trebuie parcursa taras. In partea ei finala, la cota -94 metri, am extras bolovani din gramada acumulata acolo, atingand cota -96 metri. Sansele de a intercepta o alta galerie sau un put raman deocamdata incerte; in sala de 3 x 3 metri se poate amenaja (cu bare si plasa metalice) o platforma pe care sa fie aranjati bolovanii extrasi.
Bibliografie
Marcian Bleahu, Vasile Decu, Stefan Negrea, Cornel Plesa, Ioan Povara, Iosif Viehmann - Pesteri din Romania - Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976, pagini 259-263
Lazar Botoseneanu, Stefan Negrea - Drumetind prin Muntii Banatului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976, pagini 208-211
Ică Giurgiu - Peştera Mare de la Şoronişte - Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, numărul 5, 1977-1978, Bucureşti, pagini 107-110
La intrarea inferioară din Peștera Șoroniște. Foto, Mihai Cetean.
Intrarea inferioară a peșterii. Foto, Emanuel Șambu.
Horn de 8 metri în galeria de la intrarea inferioară. Foto, Emanuel Șambu.
La marginea pantei care coboară la puțul 1. Foto, Mihai Cetean.