Pereţi spectaculoşi şi marcaje iresponsabile la Pârcovaci, lângă Hârlău, Podişul Sucevei

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Pârcovaci este un sat aflat lângă oraşul Hârlău (hartă la ), considerat cartier al oraşului. Se întinde, începând din Hârlău, pe o distanţă de aproape 7 km de-a lungul Râului Bahlui, spre amonte. 

Vom merge prin întinsele păduri de pe dealurile din jurul Hârlăului. Căldură mare la sfârşit de iulie 2015, caniculă. La ieşirea din amonte din satul Pârcovaci, imediat după ultimile case, apare o intersecţie de drumuri (foto 1). Drumul din dreapta, în sensul de mers, cel arătat şi de un indicator în formă de săgeată, duce spre schitul Balş, aflat la 8 km.

                                                                               1

Noi urmăm drumul care merge paralel cu Râul Bahlui şi trece prin vecinătatea lacului de acumulare Pârcovaci, drum care merge înainte în imaginea 1. Imediat ajungem în dreptul barajului iar de pe mal vedem o parte din lacul de acumulare (foto 2). 

                                                  2

Din cauza caniculei şi pentru că nu a plouat de mult timp, nivelul apei este foarte mic. Mergem mai departe pe drumul care urmează îndeaproape malul stâng geografic al lacului de acumulare, încă 3 km (foto 3), până întâlnim la o curbă un pod în (re)construcţie, primul pod până acum, peste Bahlui. Aici părăsim drumul pe care am venit şi înainte ca drumul să facă curba spre stânga faţă de sensul de mers, ne abatem perpendicular pe drum, spre dreapta, pe o potecă ce urcă în pădure (foto 4).

                                                                                  3
                                                                                 4

Pădurea de foioase este destul de răcoroasă (foto 5). Nu urcăm decât 100 m şi ajungem la baza unui abrupt stâncos. Nu impresionează prin înălţime ci prin formă (foto 6). 

                                                                             5
                                                                                 6

Stând cu faţa la acest abrupt ne deplasăm spre stânga. Sunt stânci cu forme uimitoare, calcare grezoase despre care prima dată a scris o lucrare Grigore Cobălcescu, prin 1883. Stâncile au forme „în straturi”. Pe alocuri eroziunea a lăsat în urmă multe bucăţi din rocă, ieşite în afară (foto 7).  

                                                                    7

Ne deplasăm mai departe pe sub aceste uimitoare pietre, cu multe surplombe de mici dimensiuni (foto 8). O crăpătură arată că mai în adânc structura stâncilor este aceeaşi, în felii (foto 9). Câteodată trebuie să urcăm mici dâmburi pentru a ne strecura pe sub acest perete (foto 10). Oamenii din zonă spun că prin aceste locuri s-a ascuns unul din ultimii haiduci ai secolului XX, pe nume Coroi.


                                                                  8
                                                                                             9
                                                                                           10

Depăşim un perete la fel de stratificat (foto 11) şi de după el privim spre înapoi (foto 12). 

                                                                                            11
                                                                                                  12

Întâlnim ades blocuri masive din piatră care, din cauza greutăţii,  se desprind încet din masa mare a stâncii şi de aceea se văd crăpături verticale (foto 13). Ceva mai încolo vom coborî câţiva metri la baza unui perete destul de înalt (foto 14). 


                                                           13
                                                                                            14

Multe găuri de mici dimensiuni se văd în această porţiune de abrupt (foto 15). Cercetând roca găsim chiar şi mici concreţiuni (foto 16).


                                                         15
                                                                      16

Peisaje uimitoare (foto 17). Ajungem într-un loc unde peretele stâncos este imens (foto 18). 

                                                                                                  17
                                                                 18

Ne deplasăm de-a lungul lui (foto 19). Iată o plantă agăţătoare (foto 20).

                                                                19
                                                                                               20

Mai departe în drumul pe sub abrupt găsim o porţiune erodată, cu rocă moale la bază, cu multe găuri mărunte (foto 21). Iată, privită de aproape, o asemenea porţiune (foto 22). 

                                                                    21
                                22

Alt loc spectaculos, o gaură printre stânci, tot martor al eroziunii (foto 23, 24).

                                                                     23
                                                                           24

Ajungem astfel într-o parte a acstui abrupt unde apar fisuri în care încape şi un om (foto 25). Aici am găsit câteva grote de mici dimensiuni precum şi forme aparte pe piatră (foto 26). După acestea pereţii se termină brusc.

                                                                                                 25
                                                                26

În continuare vom urca până pe vârf dealul, spre dreapta faţă de sensul de mers până aici. În urcuş întâlnim mai multe poteci care merg aproximativ pe curbe de nivel. Le vom depăşi pe toate şi ajungem pe vârful dealului. Acolo întâlnim un drum prin pădure, pe care ne abatem spre dreapta faţă de sensul de urcuş. Ajungem pe marginea superioară a unei poieni. De acolo privim spre dealurile spre care ne vom îndrepta. Zărim pe următorul deal, destul de greu, poiana în care se află schitul Balş. Spre acel punct ne îndreptăm (foto 27). Drumul pe care ne-am înscris se avântă în pădure, depărtându-se de poiană. Din acel loc, de unde drumul părăseşte poiana, ne vom deplasa pe liziera pădurii, deci pe marginea dreaptă a poienii faţă de sensul de mers până aici, spre vale.


                                                                      27

Prin marginea poienii pe lângă care coborâm găsim mătrăgună (foto 28). Mai jos întâlnim o potecă pe care ne vom abate spre stânga faţă de sensul de mers până aici, tot în coborâre. Din loc în loc câte o căprioară trece prin faţa noastră, semn că locurile sunt puţin călcate de om. Poteca se lărgeşte mai jos, având aspectul unui drumeag. Din cauza căldurii solul a crăpat. Întâlnim o albie secată (foto 30). 


                                                     28
                                                                              30

Nu coborâm foarte mult şi drumeagul începe să urce pe dealul vecin. Trecem pe lângă altă poiană dar drumeagul se strecoară printre copaci înalţi care ne feresc de arşiţă (foto 31). Urcăm mai departe şi apare o bifurcaţie. Putem merge pe oricare dintre cele doua drumuri dar îl vom urma pe cel din stânga în sensul de mers deoarece celălalt se abate destul de mult de la traseu. Undeva mai sus depăşim o altă poiană aflată pe dreapta noastră în sensul de mers (foto 32). Imediat după aceasta poiană intersectăm drumul care duce spre schitul Balş, cel pe care l-am depăşit în intersecţia din imaginea 1.

                                                                            31
                                                                              32

De la intersecţia cu acest drum ne abatem din nou la stânga faţă de sensul de mers de până acum. Undeva pe partea dreaptă a noului drum găsim un marcaj (foto 33). L-am mai întâlnit şi mai departe, în urcuş, dar foarte rar. Drumul are porţiuni întinse prin soarele nemilos (foto 34). 


                                                                         33
                                                                                34

De la intersecţia cu acest drum şi până la schit avem 3 km. Mai sus am mai găsit un marcaj, unic, altul nu am mai zărit, cruce albastră (foto 35).

                                                                               35

Trecem prin vecinătatea schitului (foto 36). Acesta se află lateral faţă de drumul pe care am urcat, la câteva sute de metri. Aici am intrat pentru scurt timp în judeţul Botoşani. La schit putem să ne împrospatăm proviziile de apă deoarece pe tot drumul nu am găsit niciun izvor. Vom continua pe drumul pe care am ajuns aici. Mai avem de urcat foarte puţin, panta este mică. Din acest loc, din dreptul schitului, apar stâlpii care susţin cablurile de curent electric. Pe unul din stâlpi am mai găsit un marcaj, de asemenea unic, pentru că mai departe nu l-am mai zărit (foto 37). Drumul începe să coboare pe partea opusă (foto 38). Intrăm iar în judeţul Iaşi. Trecem pe lângă un canton forestier.

                                                            36
                                                                                                       37
                                                                              38

Drumul merge pe marginea unei întinse poieni (foto 39). În dreapta noastră se află albia adâncită a unui pârâu foarte întunecos care are pe alocuri zone mici de abrupt cu acelaşi fel de rocă pe care am întâlnit-o la început. Undeva mai jos ieşim din pădure în dreptul unei vaste întinderi aride. Exact la ieşirea din pădure mai depăşim un canton forestier. Deşi am putea urma drumul suntem sfătuiţi să ne abatem prin acea porţiune aridă spre copacii care se văd în depărtare, spre dreapta noastră faţă de sensul de mers (foto 40).


                                                                  39
                                                                             40

Străbatem destul de greu acel vast loc golaş făra umbră, cu iarbă aspră şi uscată. Ajungem în partea superioară a unei păduri şi întâlnim un drumeag pe care îl vom urma spre vale (foto 41). Ne abatem câteva zeci de metri spre dreapta faţă de sensul de mers până aici şi constatăm că suntem în partea superioară a unui deal  de unde avem minunată perspectivă spre valea pe care am început traseul. Departe se zăreşte satul Pârcovaci (foto 42). În imediata noastră vecinătate, spre vale, apare din nou o zonă de abrupt, formată din acelaşi timp de rocă dispusă în straturi.


                                                                           41
                                 42

Ne deplasăm pe drumeagul întâlnit, câteva sute de metri prin arşită până întâlnim o vale prin care drumeagul intră în pădurea din dreapta noastră (foto 43). Vom coborî pe acel drumeag şi răcoarea pădurii ne dă puteri. Drumul coboară până intersectează un altul, mai umblat, care vine de la alt schit aflat nu departe de aici, schitul Lacuri (foto 44). 

                                                                         43
                                                                                                            44

Pe acest drum ne înscriem mai departe, în coborâre. Nu departe ieşim din pădure şi trecem de primele case, destul de izolate încă (foto 45). În stânga noastră, cum coborâm, se află o altă zonă de abrupt, Dealul Pietrăria, de unde, aşa cum îi spune şi numele, s-a extras piatră. Urmează apoi un vast platou şi el încins de soare, de unde drumul nostru coboară spre stânga faţă de sensul de mers până aici, spre satul Deleni (foto 46). 

                                                                         45
                                                    46

Iată locul unde drumul intră în sat, la primele case (foto 47). Este un sat vechi, atestat documentar prima dată în 1430. 

                                                                            47

De acolo urmăm în coborâre drumul pe care suntem până ajungem la drumul asfaltat 281A, care ne conduce spre vale, cale de 4 km, înapoi în oraşul Hârlău.