Allah Bair, atoli şi canioane pe cel mai înalt deal din judeţul Constanţa

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

 

Cea mai mare altitudine din judeţul Constanţa se atinge pe Dealul Allah Bair (Dealul lui Allah) aflat în vecinătatea satelor Crucea, Gălbiori şi Băltăgeşti. Are înălţimea de 205 m (hartă şi descrierea zonei la https://sites.google.com/site/romanianatura29/home/dobrogea/munti-de-coral-la-crucea-dobrogea ).

Am pornit într-o călduroasă dimineaţă de sfârşit de august 2015 pentru a parcurge acest interesant deal. Ca punct de plecare am ales satul Gălbiori, aflat pe drumul E60, la 49 km de Constanţa spre Hârşova. Din centrul satului ne deplasăm câteva sute de metri spre ieşirea dinspre următorul sat, Crucea. Exact după ultima casă din sat, pe partea stângă în sensul de mers, se desprinde un drum de ţară pe care ne înscriem (foto 1). Este dimineaţă şi razele soarelui abia luminează peisajul. În imaginea 1 se zăreşte ţinta noastră, Dealul Allah Bair, în dreapta imaginii, în ultimul plan. Spre dreapta, în sensul de deplasare, se zăresc şi alte dealuri (foto 2).

                          1
                         2

Trecem pe lângă câteva construcţii dezafectate şi depăşim o intersecţie de la care ne abatem spre dreapta. Ajungen în câteva sute de metri pe un teren viran de unde admirăm dealul aflat la sud de Dealul Allah Bair (foto 3). Părăsim drumul pe care ne-am înscris şi ne apropiem de dealul din faţa noastră. Stând cu faţa spre acest deal vom observa la baza lui un mic pârâu cu multe meandre precum şi o arie argiloasă în care se formează multe râpe (foto 4). Pe dealul amintit mai înainte zărim şi o interesantă formaţiune calcaroasă (foto 5). 

               3
                        4
                                                                            5

Undeva în dreapta noastră zărim intrarea într-un prim canion în argilă (foto 6). Ne abatem spre el şi urcăm pe malul drept geografic al său (foto 7). Undeva găsim o potecă pe care putem coborî la baza sa, de unde admirăm malurile înalte (foto 8). Va trebui să urcăm din nou deasupra micului canion deoarece spre amonte se îngustează destul de mult şi vegetaţia formată în special din arbuşti cu ţepi împiedică înaintarea.

                                              6
                                                                                             7
                                                                               8

Exact la capătul dinspre amonte al canionului, pe pantele de deasupra sa, trece drumul pe care l-am părăsit. Vom continua să ne deplasăm pe acest drum înspre Dealul Allah Bair (foto 9) însă varietatea peisajului ne îndeamnă să-l părăsim iar şi să ne abatem spre stânga în sensul de mers, unde se află un câmp cu scaieţi (foto 10). Ţinta călătoriei noastre este foarte frumos luminată de soarele dimineţii (foto 11). 

                         9
                                                                            10
                        11

Mai observăm o râpă undeva spre dreapta noastră (foto 12) spre care ne îndreptăm. Mergem de-a lungul ei (foto 13). Cu cât ne apropiem de locul din care porneşte această râpă, malurile devin mai înalte, mai abrupte (foto 14). 

                                                                        12
                                                           13
                                                               14

Observăm şi mici râpe adiacente celei principale (foto 15). Pe alocuri, imense porţiuni din argilă s-au despins din maluri şi au alunecat spre centrul râpei (foto 16). Ajungem la obârşia acestui adevărat canion unde nu ne vom apropia prea mult de marginea sa deoarece pereţii sunt imenşi şi există pericolul prăbuşirii lor (foto 17).

                                                            15
                                                                    16
                                                                   17

Ajungem din nou la drumul de ţară pe care îl vom urma din nou câteva sute de metri până la curba din imaginea 18 unde ne abatem spre dreapta, în urcuş domol. De mai sus privim spre înapoi, admirând în penultimul plan, printre copaci, satul Gălbiori iar în depărtare câmpurile cu eoliene (foto 19). Urcând găsim mai multe drumeaguri, fiecare pe câte o curbă de nivel. Vom urca până la liziera pădurii aflate ceva mai sus şi vom merge strict pe această lizieră.

                                                                     18
                                                 19

Undeva liziera coteşte în unghi drept spre dreapta faţă de sesnul de mers şi pe acolo ne vom deplasa şi noi (foto 20). Urcăm o mică pantă şi deodată în stânga noastră apare o interesantă formaţiune calcaroasă, un vechi atol (foto 21, 22). 

                                                                                   20
                                                                              21
                                                                                  22

Iată şi o privire de ansamblu asupra zonei (foto 23). Undeva în faţă spre vale se observă continuarea drumului pe care l-am părăsit iar în departare se vede satul Băltăgeşti (foto 24).

                                                                 23
                                                      24

Cercetăm mai departe zona găsind alţi pereţi interesanţi (foto 25). O piatră are forma unui animal care stă la pândă (foto 26). Puţine flori am întâlnit pe acest deal în această perioadă (foto 27). 

                                                                                25
                                                                 26
                                                                                  27

Ne deplasăm mai departe spre dealul următor unde se atinge altitudinea maximă, nu înainte de a trece iar pe lângă porţiuni abrupte (foto 28). Avem de coborât într-o mică şa înainte de urcuşul final (foto 29). 

                                                                                 28
                                29

Ceva mai la vale găsim arbuşti cu flori pufoase (foto 30). Foarte aproape de ei se desprinde spre stânga în sensul de mers cea mai mare râpă în loess din această zonă. Pereţii sunt imenşi (foto 31). 

                                                                          30
                                                                       31

Ne putem deplasa cu mare băgare de seamă la o oarecare distanţă de marginea canionului, de-a lungul său, pentru a-i admira adâncimile. Prin aceste râpe, dat fiind că sunt aproape imposibil de străbătut din cauza vegetaţiei dar şi a pericolului prăbuşirii pereţilor laterali, mai ales în perioadele umede, se găsesc multe specii de păsări.

Apoi începem urcuşul final spre vârful dealului (foto 32). Vom urma calea dată de câteva stânci pe care le zărim (foto 33). Sunt calcare pe care ne putem căţăra cu uşurinţă (foto 34). 

                               32
                                                                             33
                                                                                34

Au structură interesantă, cu multe găuri şi mulţi licheni (foto 35). Peste tot în jur găsim asemenea calcare, urme ale unor vremuri îndepărtate când aici era fund de mare. Ajungem destul de repede şi în vârf (foto 36) unde mai găsim scris cu pietre albe numele acestui deal, Allah Bair (foto 37). 

                                                                      35
                                                                                   36
                                                                              37

Priveliştea din vârf este uimitoare. Spre sud-vest se vede satul Băltăgeşti (foto 38), spre nord dealurile pe care sunt culturi de viţă de vie în special (foto 39). 

                               38
                           39

Spre vest se vede continuare crestei (foto 40). Ne vom deplasa pe aceasta în continuare şi ne vom abate spre dreapta, în coborâre spre nord. Spre nord-est zărim satul Crucea şi parcul de eoliene din vecinătatea lui (foto 41).

                               40
                                41

E greu să te desprinzi de priveliştea care se oferă din vârful acestui străvechi deal... Continuăm înaintarea. Coborâm o pantă lină depăşind mai multe grupe de stânci şi ajungem iar într-o mică şa de unde vom urca, dar foarte puţin. Acolo, înainte de următorul urcuş, găsim mici turnuri stâncoase (foto 42) şi alte stânci cu forme interesante (foto 43). 

                                                                                              42
                                                                         43

Coborâm apoi spre dreapta faţă de sensul de deplasare, depăşind alte „alei” stâncoase (foto 44). Mai jos se vede spre dreapta faţă de sensul de coborâre, în vale, drumul pe care îl vom urma după ce ajungem la baza dealului (foto 45).

                                                    44
                              45

Un fluture este bine mascat de culorile proprii şi de vegetaţie (foto 46). Mai coborâm câţiva metri şi printre stânci observăm, tot în vale, mănăstirea Crucea pe la care e bine să trecem pentru a ne alimenta cu apă (foto 47).  

                                                                    46
                                         47

Mai jos întâlnim câteva stânci care merită atenţie (foto 48). 

                                                      48

Peisajul rămâne uimitor prin mulţimea atolilor străvechi (foto 49; iată-i, integral, la https://sites.google.com/site/romanianatura29/home/dobrogea/munti-de-coral-la-crucea-dobrogea , în imaginile 4-21). La una din stânci găsim o grotă de mici dimensiuni (foto 50).

                                                                               49
                                                                               50

Ajungem la limita superioară a pădurii care înconjoară dealul. Este alcătuită în special din pin dar şi arbuşti foarte ţepoşi şi deşi. De aceea este indicat să ne abatem spre dreapta câteva sute de metri până găsim poteca ce coboară spre mănăstire, o potecă tematică. Nu coborâm prea mult şi ajungem în dreptul mănăstirii unde găsim un panou cu detalii despre dealul pe care tocmai l-am traversat (foto 51). Traseul tematic este reprezentat într-un colţ al acestui panou (foto 52).

                                                                       51
                                52

Ne înscriem apoi pe drumul care duce spre satul Crucea trecând pe lângă un iaz şi micul Pârâu Boascic. Drumul urcă apoi prin viile întinse de pe dealul vecin cu Allah Bair de unde privim spre înapoi (foto 53). 

                            53

Apoi traversăm întinse livezi cu cireşi, piersici, gutui, caişi. De la mănăstire până în satul Crucea avem de mers aproape 5 km, intersectând, aproape de satul Crucea, drumul 224 care duce la Băltăgeşti, până ajungem din nou la drumul E 60.