Groapa Ruginoasa/ Ruginoasă, parcurgere integrală, Munţii Bihor

Dorin Chiş (Oradea) 

Pe buza Gropii Ruginoasa, terifiantă excavaţie în muntele care pare imposibil de mişcat din loc, ajungem comod din Pasul Vârtop, pe marcajele bandă roşie (Pasul Vârtop - cabana Padiş) sau cruce roşie (descrierea traseului este la). O imensă ravenă, în formă de amfiteatru (vezi fotografiile A, B, C, schiţa D), cu circumferinţă de 1 km, adâncă de 100 de metri. De pe buza ei, pietricelele desprinse de sub paşii noştri se rostogolesc pe pantele aproape verticale, antrenând suratele care pornesc să le urmărească, chicotind ca o ceată de copii. Ne îndreptăm spre limba împădurită care coboară în ravenă, singurul punct vulnerabil al cetăţii de nisip (foto C). 

Coborâşul va fi dur; nu de puţine ori, pământul fuge de sub tălpi, lăsându-te pradă gravitaţiei. Dar merită. Pe fundul gropii, într-un peisaj dezolant prin ostilitate, constaţi că aparatele de fotografiat sunt neputincioase în a reda spaţiul ciclopic, eminamente mineral. Aici se strâng muchiile piramidale sculptate de apă şi prinde viaţă, şerpuind printre ele, Valea Seacă, pe care o vom urma spre aval. Dar nu uitaţi să întoarceţi, din când în când, capul spre ravena portocalie, bătând în nuanţe de cărămiziu şi violet. Deocamdată talvegul este puţin înclinat, apoi dintre pietre şi nisip se întrupează un firav curs de apă. Apar primele săritori, pe straturi de rocă roşcată. De-a lungul văii zac măruntaiele Gropii, pietre de cele mai variate culori şi nisip galben portocaliu, care purtat de viituri dă numele pârâului în care se varsă, Galbena.

Când apar calcarele, valea prinde aspect de canion. Aici sunt adevărate săritori, cu jgheaburi spălate, pe care micul pârâu încărcat cu nisip le lustruieşte mereu (fotografiile E, F). Coarda este indispensabilă şi coborâm săritoare după săritoare, până când memoria se saturează şi le pierdem numărul. Ochiul găseşte la înălţime însemnele viiturilor şi privind firul de apă care se zbuciumă în marmite ne imaginăm energia colosală care s-a dispersat pe această vale. Între două săritori, câţiva zeci de metri cubi de buşteni stau aliniaţi ca nişte torpile; şi, impresionant, vezi ce nu ai mai întâlnit: ca o lamă de fierăstrău, apa a tăiat arborii masivi, prin eroziune, continuându-şi drumul.