Peşterile din Valea lui Ion, Munţii Şureanu

Ică Giurgiu, Adrian Done (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti) 

În lucrarea lui Iustin Gherman, Contribuţii la cunoaşterea regiunii carstice de la NE de Pui (Revista Muzeului Geologic-Mineralogic al Universităţii din Cluj, volum V, numărul 1, 1934) este menţionată existenţa unor peşteri în Valea lui Ion. 

1

Valea lui Ion este afluent pe stânga al Pârâului Ohaba, care se varsă pe dreapta în Strei, la nord de satul Ponor situat lângă DN 66 Petroşani - Haţeg (vezi harta 1, extras din Valer Trufaş Şureanu - Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986). Valea lui Ion îşi adună apele de pe depozite cretacice. Accesul pe vale se face de la ieşirea dinspre nord-est a satului, de dincolo de biserică, urmând spre sud-est, în amonte, firul apei care este dublat pe aproximativ 1,5 kilometri de un drum forestier care ulterior se îndreaptă spre nord, ajungând în Lunca Ohabei (Luncile Hobenilor, harta 1). Pe această porţiune valea este largă, uşor meandrată. Dincolo de o ultimă casă, acoperită cu ţiglă roşie, observăm o cascadă de 4 metri care cade într-un lac cam de acelaşi diametru (imaginea 2, foto: Ică Giurgiu, Mihaela Giurgiu). 


2

Sub cascadă, în versantul drept geografic se deschide o gură largă şi înaltă de 4 metri. Aici, vara, este zăcătoare, loc unde vin vitele la umbră. Peştera de la cascadă din Valea lui Ion (harta 3) este parcursă de apă şi este situată de-a lungul unei falii perpendiculară pe direcţia văii. Apa debitată nu se ştie dacă provine dinspre bazinul Şipoţilor, situat la nord, sau dacă se drenează prin curgere sub presiune din chiar Valea lui Ion. Peştera are o singură galerie, orientată spre nord-est, lungă de 21 metri, ascendentă până la +5,5 metri; de acolo ţâşneşte, dintr-o gaură de cinci centimetri diametru, apa. Înălţimea scade treptat spre fundul peşterii. Podeaua este acoperită în mai multe locuri cu scurgere stalagmitică pe care apa alunecă formând câteva cascade, dintre care cea mai mare are 1 metru. Peştera a fost cartată (busolă, ruletă metalică) în august 1975. 



3

Reevnim la exterior şi ocolim pe dreapta geografic a văii cascada de 4 metri. Mergem aproximativ 100 metri pe curbă de nivel apoi coborâm la nivelul apei, în dreptul unei văioage împădurite. După 15 minute de la cascadă ajungem într-o poieniţă care are pe dreapta, la 3 metri de talveg, două izvoare. Continuăm să înaintăm pe firul văii şi după alte 20 de minute ajungem la o confluenţă. Urcăm pe pârâul care vine din dreapta, cam 8 metri diferenţă de nivel şi 20 metri în linie dreaptă: el apare din gura Peşterii Plăişorului (Peştera din Valea lui Ion, Peştera Livedenilor) (harta 4) (număr de catalog speologic 2064/32).

4

Intrarea este largă de 7 metri şi înaltă de 2. După primii 60 metri, porţiune de galerie largă şi uşor accesibilă, ajungem la o cascadă de 2,5 metri. Trecem printr-o galerie meandrată, cu formaţiuni şi ajungem la altă cascadă de 2,5 metri. Aceasta din urmă s-ar putea ocoli printr-un horn situat în lateral, dar nu este indicat; escalada cascadei evită distrugerea unor frumoase gururi, tip de formaţiune întâlnită în toată zona mediană a peşterii.

După câţiva metri urmează o ramificaţie: la stânga este un târâş care se termină într-o săliţă, iar la dreapta avem continuarea, târâş prin apă sau ramonaj la 2-3 metri înălţime, printre scurgeri parietale, stalagmite şi odontolite. După 10 metri pereţii se apropie la 0,6 metri; ei sunt acoperiţi cu scurgeri albe ca zăpada, înalte de aproximativ 7 metri. Urmează cinci cascade, de 0,5 metri, 1 metru, 1 metru, 2 metri, 2 metri. În zona lor întâlnim scurgeri parietale. Sistemul de galerii din capătul peşterii formează un ponor subteran. La suprafaţă se află un teren mlăştinos.

Peştera s-a format în regim de totală inundare a spaţiului existent, aflat în proces de mărire prin procese specifice carstului. Apoi, după trecerea la curgerea apei cu nivel aerat, a continuat adâncirea galeriei de către apă, în unele locuri fiind săpate nivele de eroziune. Provenienţa apei nu este demonstrată. Lungimea totală a peşterii este de 239 metri iar denivelarea ei de +28 metri. Cartarea a fost făcută în august 1975, de Adrian Done, Daniela Trifu, Aurel Milea, Mihaela Giurgiu, Valentin Bălan. Planul peşterii a fost realizat de Adrian Done.       (o variantă simplificată a acestui articol a fost publicată în Buletinul informativ al Federaţiei Române de Turism-Alpinism, Comisia Centrală de Speologie, numărul 3, 1979, paginile 84-87)