Drumul moţilor: Vârtop - Vârful Ţapu - Băiţa, în Munţii Bihor
vezi harta de la
Vasile Coancă (Oradea)
Marcaj cruce roşie, realizat de Clubul GIG Oradea, în septembrie 2000. 1017 semne aplicate, trei stâlpi metalici. 3½ - 4 ore; 4½ - 5½ în sens invers. Distanţă 13 km. Parcurs nerecomandat iarna.
Au participat la marcare: Vasile Coancă, Ludovic Szabo, Vasile şi Ilona Szikszai, Daniela Văduva, Laszlo Popper, Peti Perényi, Ana Nyilas, Dan Chiva, Zoltan Popper, Francisc Pasuk, Lucian Sonia, Aniko Racz, Florica Dumitru, Florin Măduţa, Silvia Pelac, Eniko Dulacsi, Csaba Fekete, Csaba Papp, Istvan Vass.
Traseul începe din DN 75, de la staţia de autobuz Vârtop (suntem la 125 km de Oradea; acces prin Oradea - Lunca, 95 km, pe DN 76 şi Lunca - Vârtop, 30 km, pe DN 75). Primul semn este amplasat la marginea şoselei, 30 metri amonte de staţie. Urmăm liziera pădurii de conifere, urcând încet pe un drum de tractor; case de vacanţă recent construite şi vechi sălaşe ale moţilor, locuite pe timpul păşunatului.
Urcuşul devine mai pieptiş, interceptând şi alte drumuri de tractor. După aproximativ o oră ajungem în Poiana La Morminţi. Drumul devine mai domol şi urmează costiş Vf. La Trei Morminţi (1315 m), apoi ajunge la marginea Gropii Ruginoasa, grandios martor de eroziune. Perspectivă spre Bihorul nordic şi departe de tot spre Vlădeasa sudică.
De aici urcăm pe drumul bine definit şi marcat, până în poiana de pe Vf. Ţapu (1475 m), remarcabil punct de belvedere spre creasta principală a Munţilor Bihor şi de asemenea spre Bihorul sudic. Drumul urmează costiş Vf. Ţapu, apoi coboară domol, ajungând într-o poiană (runc); perspectivă: partea vestică a Munţilor Bihor, Depresiunea Beiuş, obârşiile Văilor Sighiştel şi Sibişoara.
Ajungem în partea superioară a Pasului Ţapu şi interceptăm banda galbenă a traseului Vârtop - Ştei; 50 metri semnele merg împreună. Traseul nostru coboară pronunţat, ieşind în drumul forestier Fusul. Aici intersectăm marcajul triunghi albastru al Văii Sighiştel. Coborâm în continuare, pe potecă bine conturată. Coniferele se amestecă cu foioasele. Suntem pe Drumul Moţilor, şerpuind deasupra serpentinelor DN 75. Din când în când, printre copaci apar perspective frumoase către creasta principală a Munţilor Bihor şi spre bazinul Văii Crişului Băiţa. Poteca şerpuieşte domol, pierzând puternic altitudine, ajungând la limita pădurii de fag.
Coborâm la baza unor stânci de calcar, Pietrele Negre. Aici se mai observă semnele vechiului traseu Băiţa - Padiş. Poteca debuşează într-un drum forestier care traversează un platou carstic, Chicera, aflat în plină pădure de fag; spectacol minunat, cât vezi cu ochii, lapiezuri şi doline. Drumul continuă să coboare şi intersectăm un drum forestier pietruit, bine întreţinut; 10 minute mergem spre stânga pe acest drum, apoi marcajul intră în pădure, spre dreapta. Urmează un urcuş de 5 minute, apoi traseul coteşte puternic spre dreapta, coborând accentuat. Zona este străbătută de numeroase drumuri de tractor şi căruţă, pe care le intersectăm, apoi urmăm spre stânga un drum principal de tractor, aflat în paragină.
Ajungem la marginea unei poieni fâneaţă, înconjurată cu gard de sârmă. Poteca coboară puternic spre stânga, pe lângă gard. Coborâm apoi accentuat pe un drum de căruţă desfundat. Ajungem într-o poiană în pantă, cu frumoasă perspectivă asupra bazinului Văii Mari şi serpentinelor DN 75. Poteca coboară în drumul forestier de pe Valea Mare, pe care îl urmăm aval, câteva minute, până în DN 75; pe acesta coborâm până în centrul localităţii Băiţa. (articol scris în anul 2000)