Organele puterii de stat se formeaza pe doua cai: prin alegeri de deputati si prin alegerea de catre organele formate din deputati alesi, a altor organe.

Astfel, Presedintele Republicii Socialiste Romania si membrii Consiliului de Stat sint alesi de Marea Adunare Nationala.

In intelegerea formarii Marii Adunari Nationale si a consiliilor populare  trebuie plecat de la prevederile Constitutiei Republicii Socialiste Romania.

Asa cum arata Constitutia, poporul exercita puterea prin Marea Adunare Nationala si consiliile populare, organe alese prin vot universal, egal, direct si secret. Marea Adunare Nationala si consiliile populare constituie baza intregului sistem de organe ale statului.

Deci, formarea Marii Adunari  Nationale si a consiliilor populare este supusa unor reguli deosebite, aceste reguli constituind de fapt legislatia electorala a Republicii Socialiste Romania.

Regulile electorale, cuprinse atat in Constitutie cat si in Legea electorala,  stabilesc atat drepturile electorale ale cetatenilor cat si organizarea si desfasurarea alegerilor de deputati.

Marea Adunare Nationala  si consiliile populare sint formate din deputati, alesi direct de cetateni prin vot universal, egal, direct si secret.

Universalitatea votului consta in faptul ca toti cetatenii romani, sub rezerva doar a conditiilor de varsta (18 ani impliniti) si aptitudinilor intelectuale si morale (sa nu fie debili sau alienati mintal si sa nu fie condamnat prin hotariri judecatoresti la pierderea drepturilor electorale) au dreptul de a vota.

Egalitatea votului reflecta egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor, fara deosebire de rasa, nationalitate, sex sau religie. Astfel fiecare cetatean are dreptul la un singur vot pentru alegerea unui organ al puterii de stat din aceeasi categorie.

De asemenea votul unui alegator are valoare egala cu votul oricarui alt alegator in alegerea u alegerea unui organ de stat din aceeasi categorie. Acest lucru se realizeaza prin stabilirea de circumscriptii electorale, egale ca numar de locuitori.

Vptul este direct, in sensul ca cetatenii voteaza pe deputati direct, personal, nu prin reprezentanti.

Secretul votului exprima posibilitatea cetatenilor de a-si exprima liber vointa lor cu privire la candidatii propusi. Secretul votului este asigurat in tara noastra printr-o serie de masuri. Astfel buletinele de vot sunt uniforme, fara semne distinctive, sectiile de votare sint prevazute cu cabine sau camere de votare, unde alegatorul intra singur si voteaza dupa propria sa vointa si convingere. De asemenea, alegatorul, dupa ce a votat, impatureste buletinul de vot si, personal, il introduce in urna de vot, care este inchisa si sigilata.

Pagina 44, transcrisă.

Página 44, transcrita. 

Regulile electorale, cuprinse atât în Constituție cât și în Legea electorală, stabilesc atât drepturile electorale ale cetățenilor cât și organizarea și desfășurarea alegerilor de deputați.

Marea Adunare Națională și consiliile populare sînt formate din deputați, aleși direct de cetățeni prin vot universal, egal, direct și secret.

Universalitatea votului constă în faptul că toți cetățenii români, sub rezerva doar a condițiilor de vârstă (18 ani împliniți) și aptitudinilor intelectuale și morale (să nu fie debili sau alienați mintal și să nu fie condamnați prin hotărîri judecătorești la pierderea drepturilor electorale) au dreptul de a vota.

Egalitatea votului reflectă egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, fără deosebire de rasă, naționalitate, sex sau religie. Astfel fiecare cetățean are dreptul la un singur vot pentru alegerea unui organ al puterii de stat din aceeași categorie.

Las normas electorales, contenidas tanto en la Constitución como en la Ley Electoral, establecen tanto los derechos electorales de los ciudadanos como la organización y realización de las elecciones de diputados.

La Gran Asamblea Nacional y los consejos populares están integrados por diputados, elegidos directamente por los ciudadanos mediante voto universal, igual, directo y secreto.

La universalidad del voto consiste en que todos los ciudadanos rumanos, sujetos únicamente a las condiciones de edad (mayores de 18 años) y de capacidades intelectuales y morales (no estar dementes ni mentalmente alienados y no estar condenados por decisiones judiciales a perder derechos electorales) tienen derecho a votar.

La igualdad de voto refleja la igualdad de derechos de todos los ciudadanos, independientemente de su raza, nacionalidad, sexo o religión. Así, cada ciudadano tiene derecho a un voto único para la elección de un órgano del poder estatal de la misma categoría.

De asemenea votul unui alegător are valoare egală cu votul oricărui alt alegător în alegerea unui organ de stat din aceeași categorie. Acest lucru se realizează prin stabilirea de circumscripții electorale, egale ca număr de locuitori.

Votul este direct, în sensul că cetățenii votează pe deputați direct, personal, nu prin reprezentanți.

Secretul votului exprimă posibilitatea cetățenilor de a-și exprima liber voința lor cu privire la candidații propuși. Secretul votului este asigurat în țara noastră printr-o serie de măsuri. Astfel buletinele de vot sînt uniforme, fără semne distinctive, secțiile de votare sînt prevăzute cu cabine sau camere de votare, unde alegătorul intră singur și votează după propria sa voință și convingere. De asemenea, alegătorul, după ce a votat, împăturește buletinul de vot și, personal, îl introduce în urna de vot, care este închisă și sigilată. 

(2.666 bytes)

Asimismo, el voto de un elector tiene el mismo valor que el voto de cualquier otro elector en la elección de un organismo estatal de la misma categoría. Esto se logra estableciendo distritos electorales, iguales en número de habitantes.

El voto es directo, en el sentido de que los ciudadanos votan a los diputados directamente, personalmente, no a través de representantes.

El secreto del voto expresa la posibilidad de los ciudadanos de expresar libremente su voluntad respecto de los candidatos propuestos. El secreto del voto está garantizado en nuestro país mediante una serie de medidas. Así, las papeletas son uniformes, sin signos distintivos, los colegios electorales cuentan con cabinas o salas de votación, donde el elector ingresa solo y vota según su propia voluntad y convicción. Asimismo, el elector, después de votar, dobla la papeleta y la introduce personalmente en la urna, que se cierra y sella.

Așa cum arată Constituția, poporul exercită puterea prin Marea Adunare Națională și consiliile populare, organe alese prin vot universal, egal, direct și secret. Marea Adunare Natională și consiliile populare constituie baza întregului sistem de organe ale statului.

Deci, formarea Marii Adunări Nationale și a consiliilor populare este supusă unor reguli deosebite, aceste reguli constituind de fapt legislația electorală a Republicii Socialiste România.

Regulile electorale, cuprinse atât în Constituție cât și în Legea electorală, stabilesc atât drepturile electorale ale cetățenilor cât și organizarea și desfășurarea alegerilor de deputați.

Marea Adunare Națională și consiliile populare sînt formate din deputați, aleși direct de cetățeni prin vot universal, egal, direct și secret.

Democrația presupune celebrarea periodică de alegeri prin intermediul sufragiului universal, liber, egal, direct și secret. 

Toate aceste caracteristici sunt considerate în prezent condiții strict necesare democrației, iar nerespectarea chiar si doar a uneia dintre ele ne pune in fata unor alegeri nedemocratice, adica restricționate, nelibere, inegale, indirecte, publice .

Universalitatea votului constă în faptul că toți cetățenii români, sub rezerva doar a condițiilor de vârstă (18 ani împliniți) și aptitudinilor intelectuale și morale (să nu fie debili sau alienați mintal și să nu fie condamnați prin hotărîri judecătorești la pierderea drepturilor electorale) au dreptul de a vota.

Universal

Articol principal: Sufragiu universal

Sufragiul universal există atunci când toți cetățenii au dreptul la vot, fără excluderi din cauza vreunei condiții sau circumstanțe discriminatorii. 

Definiția electoratului și amploarea sufragiului variază în funcție de epoca și de loc și a dus la multe dezbateri. 

Este convenabil să ne amintim că istoria democrației a fost legată de extinderea bazei electorale în care  a jucat un rol important  presiunea sectoarelor excluse de la dreptul la vot .

În secolele al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, accesul la urne era interzis sectoarelor largi ale societății, printre care: lucrători (discriminare bazată pe clasa socială), femei (discriminare sexistă) și non-albi (discriminare bazată pe rasă). 

De exemplu, în 1833 în Marea Britanie vota doar 4,7% din populație. 

La început, desfășurarea alegerilor răspundea dorinței burgheziei de a accede la controlul asupra statului, fără a împărți acest control cu ​​restul societății.

Odată cu Statul liberal, burghezia a recurs la sufragiu pentru a obține puterea politică ca sector privilegiat și a stabilit condiții care, în practică, excludeau de la dreptul la vot clasele de jos și de mijloc. Acest tip de sufragiu era restricționat pe motive de nivel de venit, proprietate sau avere (vot cenzitar), pe motive de nivel de educație sau de orice altă condiție similară. 

Se putea întâmpla, de asemenea, ca dreptul la vot să depindă de plata unei anumite cote de impozitare: un impozit special pentru vot, inaccesibil pentru marea majoritate a societății. 

Educația sau cultura puteau fi, de asemenea, instrumente discriminatorii în perioadele sau locurile în care analfabetismul era foarte răspândit. 

O altă limitare putea fi cerința unei perioade minime de ședere (de rezidență) mai înainte de a fi înscris în lista electorală, care poate fi discriminatorie într-un context de mobilitate rezidențială ridicată a lucrătorilor în căutarea unui loc de muncă.

Toate restricțiile discriminatorii menționate anterior au urmărit privarea clasei muncitoare de dreptul de vot. Realizarea votului universal masculin și, odată cu acesta, depășirea obstacolului discriminării sociale, ca urmare a presiunii mișcării sindicale și a apariției partidelor de stânga, a reprezentat un punct de cotitură esențial în înțelegerea transformării din statul liberal la statul democratic. 

În Europa, soluționarea sa a fost amânată până la primul război mondial, după un proces derogare și de reinstaurare a acestui drept pentru bărbați. Având în vedere că au existat mai multe derogări de la acest drept, în Spania a fost introdus în 1868, 1890, 1931 și 1977.

După generalizarea votului în rândul bărbaților, a continuat să existe un vot limitat de natură sexistă care excludea femeile de la participarea la viața politică și, prin urmare, din alte domenii ale vieții cotidiene. 

Printre motivele invocate pentru a împiedica votul femeilor, găsim argumente precum pretinsa capacitate intelectuală mai scăzută a acestora, subordonarea femeii față de bărbatul care era capul familiei (fie că era tatăl sau soțul) sau acuzația de apatie sau de ignoranță a femeilor în legătură cu problemele politice. 

În unele țări în care femeilor li s-a acordat drept de vot, femeilor li s-a stabilit o vârstă minima mai mare decât cea a bărbaților pentru a avea acces la vot. 

Așa a fost cazul în Marea Britanie, unde în 1918 numai femeile de peste treizeci aveau voie să voteze. În Belgia (1919) doar văduvele și mamele victimelor războiului iar în Portugalia (1931) doar femeile cu studii universitare.

In afara de vreo excepție „accidentală”, prima dată când femeile și-au putut exercita dreptul la vot a fost în 1866 la niste alegeri municipale din Suedia. 

Primele țări în care a fost implantat sufragiul universal au fost statele nord-americane Wyoming (1869) și Utah (1870), precum și Noua Zeelandă (1893) și Australia (1902). 

În Europa, primele au fost țările nordice. Țările cu tradiție catolică și musulmană au fost cele mai reticente la participarea femeilor, în timp ce în țările cu tradiție protestantă și evreiască reticența a dispărut mai devreme.

În Spania, votul feminin a fost adoptat în 1931 și a fost exercitat în 1933, deputata Clara Campoamor fiind principalul său apărător. În Argentina, unde a existat un

precedent în provincia San Juan care în 1928 stabilise votul feminin la nivel local, Camera Deputaților aprobase în 1932 un proiect în acest sens al deputatului socialist Mario Bravo, dar Senatul nu l-a dezbatut niciodată. 

Proiectul de lege a fost prezentat imediat după asumarea noului guvern constituțional, la 1 mai 1946. Opoziția prejudecăților conservatoare a fost evidentă atât în ​​cadrul partidelor politice care susțineau peronismul, cât și al partidelor de opoziție. 

În ciuda faptului că era un text scurt format din trei articole, care practic nu putea da naștere la discuții, Senatul (unde erau doar reprezentanți peronisti) a dat doar jumătate de aprobare proiectului pe 21 august 1946 și a fost necesar să se aștepte mai mult de un an pentru ca Camera Deputaților să sancționeze Legea 13.010 la 9 septembrie 1947, lucru pe care l-a făcut în unanimitate adica a fost susținut atât de deputații peronisti, cât și de oponenți. 

Evita Peron i-a presat constant pe parlamentari să-l aprobe, provocând chiar proteste din partea acestora din cauza amestecului său.

În plus față de mișcarea muncitorească și de sufragistele mișcării feministe, în unele țări cererea pentru extinderea dreptului la vot a inclus și alte mișcări sociale, cum ar fi mișcarea anti-rasistă. Excluderea minorităților etnice a avut loc prin diferite mecanisme: refuzarea statutului de cetățeni, interzicerea dreptului de vot, restricționarea dreptului la vot sau descurajarea participării lor politice. 

În Statele Unite până în 1965 votul cetățenilor afro-americani a fost obstaculizat, iar Africa de Sud până în 1994 nu a pus în aplicare sufragiul universal și nici nu a pus capăt segregării rasiale.

O altă limitare a votului care ar trebui indicată a fost discriminarea pe motive de vârstă, obișnuindu-se să stabilească la douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și trei, douăzeci și cinci sau mai mulți ani, vârsta minimă pentru vot. Reducerea progresivă a vârstei majoritare de vot la optsprezece, începând cu anii 1970 și 1980, a fost până atunci frânată în multe țări, deoarece elitele politice se temeau că tinerii vor vota în favoarea unor opțiuni mai radicale . 

Liber

Într-un sistem constituțional de drepturi și libertăți, pluralismul politic, accesul deschis la procesul electoral, partidele aflate în competiție, periodicitatea alegerilor și posibilitatea efectivă de a decide cu privire la permanența sau înlocuirea puterii guvernamentale sunt trăsături distinctive ale acelor alegeri unde votul este liber.

Absența unei competitii electorale este un simptom clar al inexistenței democrației, iar prezența unor alegeri nu indică ipsofacto existența unui sistem politic democratic. 

Trebuie să existe un Stat dotat cu un sistem constituțional care să stabilească un cadru legal în care drepturile persoanei și libertățile publice să fie recunoscute și garantate (de exprimare, ideologie, asociere, informații despre întâlniri etc.).

Libertatea se referă la neinfluențare; asta înseamnă nu neapărat luarea în considerare a opiniilor altor persoane ci nici acceptarea de vreo mită de la vreun partid politic sau de la cineva care îți solicită sufragiul (vot) .

Egalitatea votului reflectă egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, fără deosebire de rasă, naționalitate, sex sau religie. Astfel fiecare cetățean are dreptul la un singur vot pentru alegerea unui organ al puterii de stat din aceeași categorie.

De asemenea votul unui alegător are valoare egală cu votul oricărui alt alegător în alegerea unui organ de stat din aceeași categorie. Acest lucru se realizează prin stabilirea de circumscripții electorale, egale ca număr de locuitori.

Egal

Votul egal implică faptul că fiecărui alegător trebuie să i se atribuie același număr de voturi indiferent de persoana care le exprimă și, pentru aceasta, nu ar trebui să existe diferențe cantitative în numărul de voturi (în general unul) disponibil pentru fiecare alegător. Încălcarea votului egal (o persoană, un vot) vine de mâna cu votul inegal (sau vot plural, așa cum se mai numește), constând în acordarea unuia sau mai multor voturi suplimentare anumitor tipuri de alegători. 

Votul inegal ar putea consta în faptul ca un individ ar deține mai multe voturi pentru a le da în aceeași circumscripție electorală. Uneori s-au acordat mai multe voturi proporțional cu cantitatea de teren pe care o dețineau sau proporțional cu baza impozabilă a proprietăților lor (Belgia, până în 1919). 

Sau se putea întâmpla ca unul să aibă mai multe voturi, unul pentru fiecare circumscripție, fiind calificat să facă acest lucru, de exemplu, având proprietăți în fiecare dintre ele (Marea Britanie a recunoscut acest lucru până în 1948). Sau un contingent de alegători desemnați unei circumscripții electorale putea fi stabilit în conformitate cu un alt criteriu decât cel teritorial, cum ar fi cel profesional sau socioeconomic; acești alegători putând vota cu mai multe voturi în circumscripțiile speciale menționate (de exemplu, circumscripțiile britanice ale absolvenților de universități - dispărute în 1948 -, unde au avut voturi diferite). 

Când în democrațiile avansate norma „un singur om, un vot” a fost depășită cu mult și odată ce principiul legal al „unei persoane, un singur vot” a fost deja consolidat, diverși autori indică faptul că acum calea de urmat ar trebui să fie aceea de a crește egalitatea a votului dintr-o perspectivă politică și pentru a trece la „o persoană, valoare egală”, fiecare alegător contribuind în mod egal la determinarea rezultatului alegerilor. 

În acest sens, John Stuart Mill comenta:

"Nu există egalitate în sufragiu în cazul în care votul unui individ izolat nu are aceeași valoare ca și cel al unui alt individ din comunitate."

În lumina celor de mai sus, un vot de valoare egală sau echitabilă ar consta în faptul că puterea electorală a votului fiecărui cetățean este cea mai asemănătoare și costul fiecărui loc fiind similar, adică fiind ales de o fracțiune echitabilă a populației. 

De exemplu, subreprezentarea zonelor urbane și supra-reprezentarea zonelor rurale este o sursă de discriminare care afectează echitatea votului. De asemenea, trebuie spus că alegerile nu sunt un proces complet deschis și accesibil tuturor partidelor în mod egal. Inegalitatea în resursele financiare și accesul la mass-media afectează negativ șansele egale și restricționează aspectul competitiv al relațiilor interpartidare. 

La toate acestea trebuie adăugat că un sistem electoral poate produce rezultate inegale: există partide care în raport cu sprijinul electoral obținut sunt supra-reprezentate și altele subreprezentate în parlament. Rețineți, de asemenea, inegalitățile politice în ceea ce privește votul pasiv, cum ar fi reprezentarea redusă a femeilor în elitele politice. Acestea sunt chestiuni deschise dezbaterii .

Votul este direct, în sensul că cetățenii votează pe deputați direct, personal, nu prin reprezentanți.

 Direct

Articol principal: sufragiu direct

Votul trebuie exercitat de fiecare cetățean in mod direct, fără intermediari, deoarece fiecare membru al societății este capabil să ia propriile decizii în funcție de propriile preferințe. 

Votul trebuie să fie direct, deoarece dreptul la vot nu este un drept transferabil. Alegerile indirecte constau în alegerea delegaților sau delegaților, care la rândul lor vor alege conducătorii. 

Obiectivul unei astfel de mediatieri este de a filtra, chiar și moderat, proiectele cetățenilor, putându-se astfel modifica mandatul explicit. 

Acesta a fost cazul Constituției spaniole din 1812 și este situația acelor senatori spanioli aleși de parlamentele comunităților autonome. 

În SUA, cetățenii nu votează direct pentru președinte, ci pentru delegați, deși este adevărat că în prezent votul emanat de electorat este respectat și, prin urmare, sunt alegeri indirecte doar din punct de vedere formal.

Secretul votului exprimă posibilitatea cetățenilor de a-și exprima liber voința lor cu privire la candidații propuși. Secretul votului este asigurat în țara noastră printr-o serie de măsuri. Astfel buletinele de vot sînt uniforme, fără semne distinctive, secțiile de votare sînt prevăzute cu cabine sau camere de votare, unde alegătorul intră singur și votează după propria sa voință și convingere. De asemenea, alegătorul, după ce a votat, împăturește buletinul de vot și, personal, îl introduce în urna de vot, care este închisă și sigilată. 

Secret

Votul secret trebuie să fie asigurat pentru a garanta libera decizie a alegătorului. Această libertate de alegere s-ar putea vedea condiționată prin votul public sau deschis. În acest fel, votul prin aclamare, prin arătarea mâinilor sau exprimat oral este coercitiv.

Alegătorul nu ar trebui să-și vadă libertatea politică limitată atunci când își alege votul în cabină și când îl depune în urnă și, prin urmare, este esențial ca intimitatea și respectarea acesteia să fie garantate, astfel încât votul său să nu fie ordonat sau cunoscut de nimeni altcineva. Pentru a garanta votul secret, se stabilesc mecanisme precum obligația de a folosi cabine închise, cu perdele sau uși opace și buletinele de vot și plicurile acestora, utilizarea urnelor sigilate, plicuri opace unde se introduc buletinele de vot și alte mecanisme care fac emisia efectivă a secretului votului.

Ar trebui clarificat faptul că garanțiile pentru protejarea secretului votului nu implică faptul că alegătorul, dacă dorește în mod voluntar, nu își poate face cunoscut votul. Secretul votului este, prin urmare, o posibilitate care poate fi ne-exercitată de alegător, dar care trebuie întotdeauna garantată. Toate acestea fără a aduce atingere obligației de a nu desfășura propagandă electorală în timpul votării. 

Cu toate acestea, în unele țări, cum ar fi Argentina, faptul că un alegător își declară votul poate fi considerat o infracțiune electorală, iar votul poate fi declarat invalid.

Australia a fost prima țară care a folosit votul secret în 1856. Odată cu introducerea computerelor în alegerile din unele țări, sunt stabilite și mecanisme adecvate pentru votul secret. 

Alte caracteristici

În plus față de caracteristicile menționate anterior, există o mare varietate de factori materiali și formali care trebuie să fie prezenți într-o alegere democratică de calitate, cum ar fi o periodicitate adecvată a alegerilor (cu maximum patru sau cinci ani), un sistem de garanții sociale sau standarde eficiente de propagandă electorală.

Votul trebuie să fie personal. Votarea prin împuternicire poate fi supusă manipulării sau uzurpării identității. Prin urmare, în cazul în care un alegător este fizic incapabil să voteze în ziua alegerilor, pentru a garanta dreptul la vot și, la rândul său, pentru a menține cerința ca votul să fie personal, se pot articula mecanisme care să combine ambele aspecte., Astfel ca vot prin poștă, votul sur place (atunci când alegătorul este autorizat să voteze într-un alt loc decât cel care îi corespunde în principiu) sau votul în ambasade și consulate în cazul reședinței în străinătate.

Existența unui sistem de partide dezvoltat va determina caracterul democratic al alegerilor; competiția dintre partide este un numitor comun în gama largă de variații ale sistemelor electorale din democrații. Printre disparitățile lor, caracterul unic al democrațiilor este confruntarea politică subiacentă între diferite partide și coexistența lor democratică. Elementul central este să concureze pentru ca votul să aibă capacitatea de a reprezenta și de a guverna.

Este clar că relațiile reciproce și plurale își au originea în sistemele multipartidice, în timp ce în sistemele cu un singur partid nu există astfel de relații reciproce. Toate acestea fără a aduce atingere mecanismelor democrației directe.

În afară de ceea ce a fost deja menționat, o altă condiție pentru a considera un sufragiu ca fiind liber este ca alegerile să fie recurente. Periodicitatea trebuie să fie regulată pentru a evita perpetuarea non-electivă la putere a elitelor politice. 

Dezvoltarea principiului electiv presupune organizarea de alegeri periodice (de obicei într-o perioadă maximă de patru sau cinci ani) în care se porneste de la baza că acestea nu pot fi un instrument utilizat în mod excepțional și nici nu pot fi anulate ulterioarele pentru ca cineva anume sa perpetueze la putere.