Juridica elementara

Consumand si eu, ca tot omul (la nivel de "consumator comun"), produse care pot incapea in conceptul de . . . "produse juridice", tocmai datorita faptului ca nu sunt "profesionist de-al domeniului", m-am poticnit in multe "necunoscute".

Ca sa te dumiresti, ca om, ca sa incerci sa-ti aperi, cum se spune, pielea, una dintre cele mai scurte cai e . . . sa dai, o cautare pe net.

Cel putin asa am crezut si eu, cand nevoia m-a presat, de la o zi la alta mai tare, sa caut (ca sa gasesc) lamuriri necesare mie spre a lamuri celor in drept, ce ma doare.

Ma rog, situatia imi era de asa natura incat trebuia sa gandesc lucrurile in romana (sau in ce limba vroiam) dar de spus sa le spun doar in spaniola. Ca sa le stiu, ca sa le aflu, am cautat in primul rand in limba cea mai accesibila mie, in limba mea materna, in limba romana.

Ca o concluzie.

Concluziile trase dupa cei aproape saizeci de ani de . . . studiu, sprea a afla (ca tot omul) de unde vin si . . . unde ma duc, nu-mi plac.

Concluziile astea imi tot intorc capul sa imi arate ca, la vremea anilor 1945, niste "conchistadori" ai acelor vremi, au cotropit limba romana, au trecut-o prin foc si sabie si au inlocuit-o

cu o combinatie de jargon-argou, care combinatie sa fie compatibila cu ideea de colectivism, cu depersonalizarea populatiei bastinase.

O definitie a argoului, zice (si bine zice) cam asa:

Eu insa, incerc sa pun si al meu "graunte de nisip" in nadejdea unui "mai bine pentru toti".

Cititorul v-a avea ocazia sa vada ca, mai bine sau mai rau facuta treaba (calitativ vorbind) . . . volumul de munca depus si . . . de depus, e mare.

Cine vrea sa inteleaga ceva din ce se trateaza pe aici, trebuie sa isi impuna sa deschida (si sa se asigure astfel ca vorbim despre aceleasi lucruri) atat linkurile care conduc catre subiecte tratate deja de surse de informatii (elementare) consacrate (gen wikipedia) dar mai ales linkurile la a caror atingere cu sagetica mouse-ului arata ca apasarea lui ar conduce spre o pagina "sites.google.com., acolo unde informatiei considerate de mine a fi deficitara i-am acordat tratamentul meu de . . . "prim-ajutor".

Nu imi fac eu iluzii ca, daca de maine informatia ar fi . . . completa, lumea ar da buzna sa si-o asimileze si ca, de poimaine s-ar vorbi o singura limba, si ca s-ar termina cu . . . babilonia,

pentru ca in acelasi timp cu constatarea saraciei din limba romana (prin comparatie cu limba spaniola), am si constatarea ca, desi incomparabil mai bine "mobilata" . . . partea spaniola, nu inseamna cu asta, in mod automat, ca interlocutorii spanioli un incetat sa mai traiasca in turnul lui Babel.

Dar, pe masura ce imi adanceam cautarile, nu iesea in evidenta decat "saracia" informatiilor din limba romana, comparativ cu ceea ce gaseam in alte limbi, dar mai ales cu ceea ce gaseam in a doua (in ordinea accesului meu la ea) mea limba, limba mea adoptiva, limba spaniola.Si uite asa am ajuns ca, coroborandu-se intre ele date strict de-ale profesiei mele cu date de cunostinte . . . hai sa zic nu, generale, nu de "nivel de scoala generala" ci de "nivel de scoala elementara", sa inteleg ca daca nu aduc si la cunostinta altora, macar o parte dintre aceste informatii de caracter elementar, sansa de a intalni interlocutori care sa vorbeasca acelasi (sau macar, apropiat) argou ca si mine, este ca si inexistenta, si vom ramane vorbind pe mai departe, unii de . . . oaie si altii de . . . ploaie.

Nu in putine randuri m-am intrebat, privind "gaurile negre" din universul limbajului romanesc, daca dezastrul ce imi aparea sub ochi este urmare a vreunei "calamitati naturale" sau a vreunui complot.

Argoul este asadar un limbaj, iar un limbaj este . . . un sistem de comunicare între două entități.

Limbajul, la randul sau, este de mai multe feluri, dar sunt de subliniat aici doua feluri de limbaj: "limbajul natural" si "limbajul artificial".

Comunistii aveau (si au) ce incerca sa ascunda "vestului", aveau ce incerca sa ascunda capitalismului spre a crea impresia ca societatea colectivista, comunismul, este "calea de urmat", tot in aceeasi masura in care un alt decelebrat, austriacul Fritzl Josef, avea motive sa ascunda fata de "lumea normala" monstruozitatile sale.

"Samanta" rasadita in 1945 a inceput sa se inmulteasca, sa creasca in progresie geometrica, de la an la altul, cuprinzand totul, dar mai ale cuprinzand din ce in ce mai usor, mereu mai noii aparuti, mereu mai noii nascuti inauntrul acestei artificiale limbi create.

Ceea ce suntem azi (2015) la saptezeci de ani de acel "start", pe mine unul ma ingrozeste.

Suntem, ca natie, un fel de zombie, si nu ne ajuta cu nimic, ca membri ai speciei umane, daca nu ne "cautam", daca nu incercam sa ne tratam spre a redeveni oameni.