Statul Român

Lumea este impartita (de catre oameni), in vreo doua sute de diviziuni, de "ocoluri", numite "țări".

Tari care sunt populate de acele "familii nationale" (natiuni), familii formate de "popor".

Oamenii, pentru a se putea dedica "vietii cotidiene", procedeaza asa cum ar proceda o multime ce s-ar trezi parasutata, de maine, pe o imensa corabie, si unde, si sa vrei sa participi la operatiunile de conducere a acesteia, nu e nevoie de toti, ci doar de un numar de posturi limitate, spre a face acel act sa fie "eficient".

Astfel, nu trebuie sa stam toti, la nesfarsit, in conditia de "santinela".

Statul, intr-o tara, este ca un fel de "rafinarie". O rafinarie care ar rafina un produs anume, necesar acelei tari.

"Produsul" pe care il are de dat pietei romanesti, "rafinaria" asta numita "Statul Roman", in spiritul traditiilor democratice ale Poporului Roman si alor lui idealuri ale Revoluţiei din decembrie 1989 , este garantarea acelor valori supreme pe care le reprezinta "demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic, in cadrul acelui "stat de Drept, democratic şi social numit Romania.

Statul Roman este deci, o intreprindere (o persoana juridica cu statut de intreprindere) angajata de Poporul Roman spre a "rafina" un anume produs dupa un "desen tehnic", numit "Constitutia Romaniei".

Din pacate insa, intreprinderea ce fiinteaza cu numele Statul Roman, isi cam trage in piept "angajatorul", de cand lumea, naravit fiind la acest lucru mai ales din aceea ca "angajatorul" (Poporul Roman) s-a cam invatat cu statutul de "si violat si cu banii luati".

Statul (conceptul) este o "conventie umana".

Tara, poporul, sunt "entitati concrete" (le poti fotografia). Statul, natiunea, sunt "entitati conventionale" (obiectivul aparatului de fotografiat nu le vede). Primele doua, "exista de la Dumnezeu", cum se spune.

Ultimele doua nu exista decat in prezenta "ratiunii umane"