In memoriam. Lector univ. Gh. Beleiu.

13 Septembrie 1943, Poiana Vadului, Alba - 11 octombrie 1997, Bucuresti

Absolvent, cu distincția șef de promotie, al Facultății de Drept a Universității Bucuresti (1967), obține titlu de doctor în drept al aceleiași universități, prin susținerea publică a tezei intitulate "Unitățile socialiste de stat ca persoane juridice române (1986).

Cariera sa debutează la catedră și parcurge toate etapele ierarhiei academice: preparator (1968), asistent, lector (1977), conferențiar (1990) și profesor universitar (1993).

Concomitent a activat în diferite domenii juridice, fiind arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (1977), expert guvernamental (1990), apoi avocat, membru al Baroului București.

Din 1996, Gheorghe Beleiu ocupă functia de șef al Catedrei de Drept Privat din cadrul Facultății de Drept a Universității Bucuresti, precum și pe cea de președinte al Comisiei de redactare a proiectului Codului Civil Român, din cadrul Ministerului Justiției.

Preocuparea sa centrală a privit problematica dreptului civil. În acest sens, publică, împreună cu reputatul profesor Aurel Pop, două vaste lucrări, tratând partea generală a dreptului civil - Drept civil. Partea Generală (1980), Drept civil. Persoanele (1982). Cele două tratate sunt rezultatul unui demers analitic exhaustiv, ce permite o abordare sistematică a dreptului civil. Ulterior, a elaborat un studiu de sinteză, în două volume, destinat ca manual de lucru, pentru disciplina drept civil, anul I: Teoria Generală și Persoanele (1987).

Munca sa de cercetare s-a materializat in cursuri universitare: Drept civil roman, Introducere în dreptul civil. Subiectele Dreptului civil, (1992, 1993, 1994, 1995, 1997, 2001), actualizate și republicate în ediții succesive, precum și în numeroase articole și studii publicate în revistele de specialitate. Mai mult, la data morții sale a ramas în lucru o documentație privind un eventual tratat de drepturi reale și teoria generala a obligațiilor.  

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008

In memoriam. Gheorghe Beleiu.

13 de septiembre de 1943, Poiana Vadului, Alba - 11 de octubre de 1997, Bucarest

Graduado, con la distinción de jefe de promoción, por la Facultad de Derecho de la Universidad de Bucarest (1967), obtuvo el título de Doctor en Derecho por la misma universidad, por sostener públicamente la tesis titulada "Las unidades socialistas estatales como entidades jurídicas rumanas" (1986).

Su carrera comenzó en el departamento y pasó por todas las etapas de la jerarquía académica: preparador (1968), asistente, profesor (1977), profesor (1990) y profesor universitario (1993).

Al mismo tiempo, participó activamente en diversos campos jurídicos, siendo árbitro en la Corte de Arbitraje Comercial Internacional adscrita a la Cámara de Comercio e Industria de Rumania (1977), experto gubernamental (1990), luego abogado, miembro del Colegio de Abogados de Bucarest.

Desde 1996, Gheorghe Beleiu es jefe del Departamento de Derecho Privado de la Facultad de Derecho de la Universidad de Bucarest, así como presidente de la Comisión Redactora del Código Civil rumano del Ministerio de Justicia.

Su preocupación central se refería a la cuestión del derecho civil. En este sentido, publica, junto con el renombrado profesor Aurel Pop, dos amplias obras, que tratan de la parte general del derecho civil: el Derecho Civil. Parte General (1980), Derecho Civil. Las Personas (1982). Los dos tratados son el resultado de un enfoque analítico exhaustivo, que permite una aproximación sistemática al derecho civil. Posteriormente, desarrolló un estudio de síntesis, en dos volúmenes, pensado como cuaderno de trabajo, para la disciplina de derecho civil, primer año: Teoría General y Personas (1987).

Su labor investigadora se materializó en cursos universitarios: Derecho Civil Rumano, Introducción al Derecho Civil. Materias de Derecho Civil, (1992, 1993, 1994, 1995, 1997, 2001), actualizadas y reeditadas en sucesivas ediciones, así como en numerosos artículos y estudios publicados en revistas especializadas. Además, en el momento de su muerte seguía en proceso una documentación sobre un posible tratado de derechos reales y la teoría general de las obligaciones.

Fuente: Diccionario de personalidades jurídicas rumanas, Editorial Hamangiu, 2008

Admin says (14.09.2023_00.10 UTC+2)

Încerc eu de toată viața să îmi apăr drepturile mele (de persoană), dar mai pregnant în ultimii 12-13 ani.

Asta și pentru că apariția formatului blog, și formatul pagină-web, mi-a creat o posibilitate pe care mai înainte nu o aveam, aceea ca prin intermediul a ceea ce scriu, să îi pot ajuta să se identifice cu mine pe oameni care... geografic, se află la mare distanță de mine, dar politic... ne găsim a fi foarte apropiați.

Dar, ca-n viață, între cei ce (din diverse motive) se caută, mereu se găsește cine să se amestece pentru ca rezultatul să fie altul.

Șofer profesionist din 1980 (în Republica Socialistă România, unde angajator era "statul comunist"), am emigrat in 2003 spre lumi in care  inclinatia catre legalitate era infinit mai mare decât în lumea în care mă născusem.

Numai că lumea în care mă născusem a venit după mine, de la o zi la alta mai multă, sufocându-mă cu înclinația ei către a-legalitate.

A-legalul calcă pe legalitate ca bizonul, ne-văzând pe ce calcă.

S-a ajuns astfel la situația în care rezistă în joc, cel care simulează cel mai bine, în activitatea sa profesională, legalitatea.

Refuzând murdarul joc, am fost împins ușor-ușor, dar ferm, în afara lui, în out.

Eu am pus mâna pe carte, încercând să găsesc cuvintele potrivite pentru a încerca să explic ce mi se întâmplă, cum am ajuns să fiu deconectat de la acea "perfuzie" la care se află conectat orice salariat, și care "perfuzie", se numește salariu.

Cu salariu nu te îmbogățești, dar fără salariu, un om cu condiția socială de "salariat", e mort.

De când am început (de prin 2010) să mă explic prin intermediul formatului "pagină web" și până în prezent, am creat cu mult peste 4000 de pagini (web).

Aceasta, de față, se adaugă lor.

Admin says (14.09.2023_00.10 UTC+2)

He intentado toda mi vida defender mis derechos (como persona), pero más seriamente en los últimos 12-13 años.

Eso también se debe a que la aparición del formato de tipo blog y el formato de tipo página web crearon para mí una posibilidad que no tenía antes, y es que siempre he sentido que a través de lo que escribo puedo dar ayuda a las personas que se identifican conmigo... aunque geográficamente son muy lejos, pero políticamente... nos encontramos muy cerca.

Pero, como en la vida, entre quienes (por diversos motivos) se buscan, siempre hay alguien que interfiere para que el resultado sea diferente.

Conductor profesional desde 1980 (en la República Socialista de Rumanía, donde el empleador era el "Estado comunista"), emigré en 2003 hacia mundos donde la inclinación hacia la legalidad era infinitamente mayor que en el mundo donde nací.

Sólo que el mundo en el que nací vino detrás de mí, día tras día mas, asfixiándome con su inclinación hacia la alegalidad.

El a-legal pisa la legalidad como un bisonte, sin notar lo que pisa.

Se ha llegado así a la situación en la que quien mejor simula la legalidad en su actividad profesional, resiste en el juego.

Rechazando el juego sucio, me empujaron suavemente pero firmemente fuera de allí, hacia afuera.

Puse la mano sobre el libro, tratando de encontrar las palabras adecuadas para intentar explicar lo que me está pasando, cómo terminé desconectado de esa "perfusión" a la que está conectado todo empleado, "perfusión" que se llama salario. .

El con salario no se hace rico, pero sin salario una persona con la condición social de “asalariado” está muerta.

Desde que comencé (alrededor de 2010) a explicarme a través del formato "página web" y hasta ahora, he creado más de 4000 páginas (web).

Este de ahora, se les suma.

Horia Oprescu  (13.09.2023 a las 09:19)

Victor Vasile  (10 de septiembre de 2022_20.29).

MESAJ CĂTRE PORCI

Dragi prieteni, cu scuzele de rigoare, îmi permit un derapaj de la limbajul decent.

Apar, din când în când, pe facebook postări cu cozile de la magazinele alimentare din perioada de dinainte de 1990, însoțite de unele texte prin care suntem îndemnați să nu regretăm acele vremuri.

Măi porcilor, care n-aveți altceva de făcut și dați în gropi de imbecili ce sunteți, v-ați pus în slujba stăpânului de azi al țării, care simte că românii încep să se deștepte și vă asmute ca pe niște javre împotriva lor, ca nu cumva să revendice țara pe care a lăsat-o Ceaușescu.

Măi porcilor, dacă tot postați astfel de imagini, de ce nu explicați și cauzele acelor vremuri de austeritate. Că, într-adevăr, a fost o astfel de perioadă, cam începând din 1985. De ce nu arătați și cum s-a trăit în anii 70, după ce ne-am câștigat independența față de ruși și am stabilit relații economice aproape cu toate statele lumii? Voi credeți că austeritatea de atunci era impusă pentru ca să poată fura cât mai mult cei aflați la conducere, așa cum se întâmplă de 30 de ani?

Dacă s-au impus și unele măsuri de austeritate, acestea n-au avut alt scop decât să se finanțeze proiectele de care țara avea nevoie. De la un capăt la altul țara era un șantier și se construiau obiective care să întărească forța economică dar să și asigure populației condiții mai bune de viață. Măi porcilor din București (mă refer la postacii contestatari) ce-ați fi făcut voi fără metrou? așa doar ca un exemplu. Ceaușescu a făcut metroul în câțiva ani. Ce s-a făcut în schimb în 30 de ani de tâlhărie națională? În ce case locuiți, măi porcilor contestatari, de unde vă vine energia? Când apăsați pe întrerupător vă trece prin capul ăla sec că energia vine de la marile complexe energetice construite atunci, adică pe vremea când țara era condusă de Ceaușescu?

Privind cu obiectivitate în trecut, vom constata că în acel timp România a atins cel mai înalt nivel de dezvoltare și independență din toată istoria ei și asta s-a putut întâmpla pentru că atât Ceaușescu cât și colaboratorii săi au fost pătrunși de un înalt simțământ patriotic. Ei n-au avut ca scop existențial să adune averi sau să-și îndoape conturile cine știe pe unde ascunse, ci să dezvolte țara, să-i ridice prestigiul, s-o așeze cât mai vizibil pe harta lumii și cine neagă acest lucru ori este un imbecil incurabil, ori e de rea credință sau vreo slugă a vreunui parvenit ghiftuit din avuția poporului în aceste vremuri nenorocite. În toate domeniile (sănătate, sport, cultură, învățământ) s-au înregistrat progrese fără precedent istoric. Auziți, măi porcilor?

Celor care au ceva de contestat la adresa acelui regim, atât le spun: Dați-ne țara înapoi, așa cum era în 1990, înainte ca tâlharii să pună mâna pe ea și s-o devasteze și după aia aveți dreptul să mai scheunați, dacă o să mai aveți grai.

O vorba înțeleaptă..

A făcut rău , , dar a făcut și bine.