Peştera lui Cezar Manea, la Şipot, pe Valea Streiului, Munţii Şureanu, speologie

Din istoricul explorărilor

Intrarea din imaginea 1, aflată într-un perete surplombat până la nivelul ei, dar şi de la intrare spre înălţimile versantului, a fost reperată de Ică Giurgiu şi Horia Mitrofan, prin anul 1972. Cei doi au apreciat că ar putea ajunge la ea suind vreo 20-25 metri (prin pitonare) dintr-un loc aflat la câteva zeci de metri spre amontele bazei marelui perete (imaginea 2, aflată în afara cadrului din dreapta al imaginii 1), iar de acolo să traverseze cumva pe brâna cu intrânduri care duce la Peştera lui Cezar Manea, brână care se vede în imaginea 1. Marea problemă a escaladelor artificiale pe acest versant este acoperirea lui cu lespezi mari, fără fisuri, ca nişte solzi relativ subţiri şi instabili, îndreptaţi în jos. Trebuie să dărâmi uriaşii solzi şi abia după asta să continui escalada. Cei doi, ajutaţi de Mihaela Giurgiu şi Jean Popa, ar mai fi avut nevoie de multe ore de lucru la acest parcurs pe care avansaseră de abia vreo zece metri diferenţă de nivel.

Cezar Manea, alpinist pe atunci la Clubul Armata Braşov, a acceptat invitaţia noastră de a fi cap de coardă. Marea lui experienţă pe trasee alpine dificile din mai multe masive montane a făcut ca să-i fie necesare sub două ore pentru a parcurge/ deschide traseul imaginat de noi. Cezar l-a apreciat ca având două lungimi de coardă (una verticală şi alta de-a lungul brânei), de dificultate 4B. O dată ajuns la intrarea peşterii, pe 2 ianuarie 1974, după ce a parcurs-o parţial, a bătut pitoanele de care a fost legată scara speologică. Am botezat peştera cu numele lui Cezar, un partener de explorări foarte plăcut.