Cetatea Rabonbanilor, lângă Racu, în Munţii Harghita
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Participanţi: Vasile Bouaru, George Sireţchi (Rădăuţi), Petruţa Savu (Hurjueni), Silviu Covaşă, Crăciun Eduard (Măneuţi).
Satul Racu, din judeţul Harghita, se află la 11 km nord de oraşul Miercurea Ciuc, înspre Gheorgheni, pe drumul E578. În vecinătatea lui, la 7 km spre vest, în Munţii Harghita, pe la 1270 metri altitudine, se află ruinele unei cetăţii medievale a Rabonbanilor. Rabonbanii erau căpeteniile secuilor din zonă. I se mai spune Cetatea Păgânilor.
Pentru a ajunge la ruinele ei pornim din centrul satului Racu (Csíkrákos în maghiară), pe lângă primărie, pe un drum de ţară care se desprinde din E578, pe partea stângă dacă ne deplasăm dinspre Miercurea Ciuc spre Gheorgheni, drum care duce spre Munţii Harghita (foto 1). Chiar la intrarea pe acest drum sunt două panouri de pe care putem citi informaţii despre zonă.
1
Traversăm o cale ferată, în câteva sute de metri, şi imediat remarcăm pe partea stângă cum ne deplasăm în amonte, Dealul Bogat, înalt de 787 metri, pe vârful căruia se află o capelă (foto 4). Tot imediat după ce traversăm calea ferată, pe un stâlp întâlnim marcajul cruce albastră pe care îl vom urma până la ruinele unde dorim să ajungem.
4
Marcajul duce apoi spre cabana Mădăraş din vecinătatea vârfului omonim. Traversăm Oltul (foto 6) şi ocolim Dealul Bogat. Imediat după o curbă, din drumul nostru se desprinde un drumeag pe care vom urca, la întoarcere, spre Vârful Dealului Bogat. În acel loc găsim un panou cu harta regiunii, pe care vedem şi amplasarea cetăţii (foto 8).
6
8
Urcăm mai departe. Munţii Harghitei se văd frumos acum, la sfârşit de martie 2017 (foto 9). Drumul urcă o pantă lină iar mai sus este flancat de întinderi cu pietre de mici dimensiuni (foto 11). Din loc în loc, pe marginea drumului, găsim stâlpi indicatori din lemn, pe care sunt montate săgeţi tot din lemn, pe care citim direcţia spre diverse destinaţii. Cetatea la care dorim să ajungem este trecută drept Pogány.
9
11
După o oră şi un sfert de la plecarea din Racu ajungem la intersecţia din imaginea 12, unde găsim o băncuţă şi un coş pentru gunoi. Pentru continuarea traseului ne vom abate pe drumul din dreapta, în urcuş. De la intersecţie mai mergem 15 minute şi trecem de o stâncă pe care se află un marcaj mare (foto 15) şi imediat după el o nouă intersecţie (foto 16).
12
15
16
18
Aici părăsim drumul pe care am urcat şi ne vom abate spre pădure, pe un drumeag a cărui direcţie este dată de un stâlp indicator (foto 18). Intrăm în pădure şi urmăm marcajul. Vom fi atenţi la schimbările de direcţie, apar mai multe drumeaguri laterale. Traseul este bine marcat (foto 20). Drumeagul este bine întreţinut şi urcă uşor, constant. Din loc în loc întâlnim stâlpi care indică traseul (foto 22). Mai sus, pe partea stângă cum urcăm, atrage atenţia un mic platou stâncos, aflat ceva mai sus de drumeagul pe care suim, în pădure. Ne abatem până acolo. Zărim o porţiune care pare să fi fost săpată de cineva, cu multe adâncituri (foto 24).
20
22
24
27
Deşi se poate confunda destul de uşor cu ruinele unei cetăţi, nu aici este locul vizat de noi. Coborâm înapoi spre drumeagul pe care am ajuns în zonă. Mai urcăm puţin şi ajungem la un nou indicator (foto 27). Am remarcat pe acest stâlp urme de gheare (foto 28); în aşchii au rămas câteva fire de păr.
28
Din dreptul acestui stâlp, pe partea stângă cum urcăm, se vede imediat un marcaj punct albastru (foto 30) şi, ceva mai sus, în pădure, un nou platou stâncos (foto 31). Acolo se află ruinele cetăţii Rabonbanilor. Dacă eventual vom depăşi acest stâlp şi vom urca mai departe urmând marcajul cruce albastră, vom ajunge ceva mai sus la un drum forestier, cu un nou stâlp din lemn dar pe care nu mai scrie nimic despre cetate.
30
31
Ne abatem spre cetate şi, înainte de a urca spre acel platou stâncos, găsim un panou cu indicaţii despre acest loc. Suim apoi pe o potecă amenajată cu balustradă din lemn, spre incinta cetăţii (foto 34). După câteva zeci de metri ajungem în locul unde era intrarea în cetate (foto 35). Imediat cum am pătruns în perimetrul cetăţii privim spre înapoi (foto 36).
34
35
36
37
O primă impresie, locul arată uimitor: un platou stâncos care probabil era înconjurat pe toate părţile de un zid din piatră din care se mai păstrează o bună porţiune doar pe partea sa nordică (foto 37). Pietrele sunt prinse fără mortar (foto 39); probabil că cetatea este foarte veche, din Evul Mediu timpuriu. Originile cetăţii nu sunt bine cunoscute; se pare că a fost locuită prin secolele XIV-XV. A fost construită pe locul altei cetăţi, mult mai vechi, o cetate geto-dacică din epoca fierului.
39
Zidul nordic are, din ochi, lungime de 80 m şi se păstrează binişor (foto 39). Într-un colţ, foarte aproape de intrarea în cetate, se pare că a fost un turn (foto 42). Locul pentru construcţia cetăţii este bine ales, platoul stâncos fiind apărat natural din trei părţi de o zonă de abrupt. Din partea opusă intrării putem admira munţii din jur însă vom fi atenţi la abruptul de sub noi (foto 46).
42
46
Mai zărim câteva urme de zid (foto 47). În multe locuri a crescut tulichina (foto 48).
47
48
Pe latura nord-vestică, printr-o spărtură a zidului (foto 49) coborâm cu mare atenţie spre baza abruptului andezitic al platoului pe care se află cetatea. Întâlnim uriaşe blocuri din piatră, cu mari fisuri (foto 50). Vom da ocol platoului, pe la baza sa. Spre partea sudică, stâncile deasupra cărora se află cetatea sunt uriaşe (foto 51). Una din ele s-a desprins din masa mare a pietrei şi alunecă constant spre vale; astfel, a generat un mic tunel.
49
50
51
53
55
Pe una din pietre, ascunsă bine de vegetaţia care încă nu şi-a revenit după iarna trecută, găsim incrustat un simbol (foto 53). Mergem mai departe pe la baza imensului abrupt şi găsim multă tulichină (foto 55). Pentru a admira mai bine stâncile ne depărtăm puţin de acestea (foto 56). Găsim urma unei palme stângi pe o mică placă din piatră.
56
57
Ne deplasăm mai departe şi trecem de o zona ce pare a fi grohotiş însă, după forma pietrelor, acestea se pare că sunt desprinse din zidul cetăţii. Cetatea a fost demolată de austrieci. Înainte de a reajunge la locul pe unde am intrat în cetate trecem de o stâncă impresionantă ca aspect şi dimensiuni (foto 57).
Coborâm pe acelaşi drum pe care am suit iar acum soarele luminează altfel depresiunea Ciucului. Cum stăm cu faţa spre est, zărim în vale satul Siculeni (foto 59) iar ceva mai spre stânga satul Racu, de unde am urcat (foto 60). Ajungem la baza Dealului Bogat unde vom urca pe drumeagul amintit la începutul călătoriei noastre şi unde se află un stâlp indicator (foto 61).
59
60
61
Dealul are terase largi; aici au fost aşezări din cele mai vechi timpuri până în Evul Mediu. Din cauza teraselor dealul, şi aşa abrupt, este destul de greu de urcat (foto 63). Există un mic punct de informare (foto 64).
63
64
Priveliştea din vecinătatea vârfului este cuprinzătoare. În imaginea 65 zărim în depărtare oraşul Miercurea Ciuc. Urcăm spre vârf unde, până prin secolul XV a fost o cetate. După dispariţia acesteia, prin anul 1725 s-a construit o capelă din lemn (foto 66).
65
66
Zărim la baza dealului satul Racu (foto 67) iar ceva mai spre stânga, Râul Olt (foto 68). Coborâm la drumul pe care l-am părăsit şi parcurgem cei câteva sute de metri până în satul Racu.
67
68