Cetatea Fetei, la Floreşti, lângă Cluj-Napoca

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

În vecinătatea comunei Floreşti, lângă Cluj (vezi hartă la https://sites.google.com/site/romanianatura50/home/podisul-transilvaniei/campia-transilvaniei/campia-transilvaniei-localizare-pe-harta ), în vârful Dealului Cetatea Fetei se află ruinele unei cetăţi omonime. Deşi sunt controverse în legătură cu anul construirii, se pare că a fost făcută acum aproape 800 de ani. Cetatea a fost dărâmată în anul 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna.

Am pornit în prima decadă a lui martie 2017 să găsim acele locuri. În Floreşti este uşor de ajuns, din Cluj, dacă urmăm drumul E60 spre Gilău. Dealul în vârful căruia se află cetatea este în proxima vecinătate a Floreştiului, pe partea stângă dacă ne deplasăm dinspre Cluj spre Gilău. Pentru a vedea şi împrejurimile am pornit de la sensul giratoriu din centrul comunei, pe strada Eroilor, spre cartierul Cetatea Fetei. Această stradă continuă cu bulevardul Cetatea Fetei care conduce spre ultimele blocuri aflate pe pantele unui deal, la marginea comunei. Din vecinătatea acelor blocuri privim spre nord şi surprindem o parte din Floreşti şi dealurile din ultimul plan, cele aflate pe partea cealaltă a Văii Someşul Mic (foto 1). Din poziţia din care am făcut imaginea 1, pe acele dealuri din ultimul plan, dar ceva mai spre dreapta, se află pădurea de la Baciu, descrisă la https://sites.google.com/site/romanianatura63/home/podisul-somesan/dealurile-clujului/padurea-si-cheile-baciu-dealurile-clujului-podisul-somesan .


                     1
                        
2

Din dreptul ultimelor blocuri la care am ajuns ne îndreptăm privirea spre nord-est. Zărim o creastă împădurită spre care ne vom îndrepta coborând mai întâi la drumul de ţară care se vede în imaginea 2. Acea creastă împădurită se termină spre stânga cu un vârf, marcat cu săgeată roşie. În acel vârf se află ruinele.

În coborâre traversăm un mic pârâu apoi trecem de prima casă care se vede în imaginea 2, după care ne abatem spre stânga. După 300 m, odată ajunşi pe lizirea pădurii, ne abatem în urcuş uşor spre dreapta, prin pădure (foto 3). Ajungem pe creasta dealului în câteva minute. Solul are puternică nuanţă brun-roşiatică (foto 4).


                     
3

                      
4

Chiar pe creastă vom întâlni un drumeag (foto 5) pe care ne abatem spre stânga faţă de sensul de urcuş, marcat cu o bandă portocalie aşezată orizontal (foto 6). Faţă de alte zone din ţară aici este destul de cald la început de martie aşa că au răsărit şi alte flori în afară de ghiocei, specifici anotimpului (foto 7).

                      



5

                                                                                                                                                                               6
                      
7

După 300 m parcurşi pe acest drumeag ajungem la o intersecţie mai puţin vizibilă şi un copac pe care este o săgeată cu marcajul. Marcajul se abate spre stânga, în coborâre uşoară însă noi ne vom abate spre dreapta, în urcuş ceva mai accentuat, în sensul dat de săgeata galbenă din imaginea 8. Nu departe este vârful vizat însă până acolo trecem de o treaptă, un mic şanţ săpat de om iar ceva mai sus, chiar înainte de vârf, urmează o mică pantă abruptă. Imediat după ea ajungem la un al doilea şanţ de apărare (foto 9). Apar pini într-o pădure predominant de foioase. Printre copaci, spre nord, se văd blocurile din Floreşti (foto 10). 


                                                                                                                          8
                      9
                      
10




În mai puţin de 100 m după ce ajungem la acest al doilea val de pământ întâlnim câteva săpături şi, deodată, pe partea dreaptă cum înaintăm, zărim ceea ce a mai rămas din Cetatea Fetei (foto 11): un zid gros cu două găuri, acoperit parţial de pământ (foto 13). Legenda spune că atunci când a avut loc marea invazie tătară din 1241, o fată din sat a fost prinsă. În ciuda torturilor la care a fost supusă nu a dezvăluit locul unde erau ascunşi oamenii locului. De atunci cetatea se numeşte a Fetei.


                       11
                      
13







Cercetăm cu atenţie locurile. Gaura de jos seamănă mai mult cu o spărtură în zid (foto 13). Cea de sus este mai interesantă, a perforat tot zidul care are aproape 3 m lăţime (foto 15). Trecem de aceşti 3 m şi ajungem într-o mică cameră de unde porneşte un tunel descendent săpat în calcarul moale al zonei (foto 16). Coborâm cu atenţie cam 8 m şi ajungem la capătul său (foto 17).


                       
15

                                                                                                                                                                                                     16
                       
17

Şi aici pietrele sunt aşezate încât se pare că este şi un zid (foto 18). Iată tunelul fotografiat de jos în sus (foto 19).


                                                                                                                                                                                                                       18
                       
19

Urcăm cu atenţie înapoi până ajungem în spatele zidului, înainte de a ieşi în exterior (foto 20). Ieşim la lumină. Vom înainta de-a lungul şanţului de apărare care ocoleşte vârful (foto 21). Undeva mai jos zărim celălalt şanţ de apărare (foto 22).


                                                                                                                                                                                                                            20
                        
21

                                                                                                                                    22

Panta destul de mare face ca acest vârf să fie destul de bine apărat natural. După ce mai parcurgem câţiva metri şanţul de apărare este şi mai bine vizibil (foto 23) şi găsim un luminiş de unde privim spre sud şi sud-est (foto 24). Mănăstirea care se observă în vale se numeşte Tăuţi.


                          23
                     
24


Continuăm înaintarea şi în câţiva metri ajungem într-o porţiune cu mulţi arbuşti tineri, cu ţepi. Ne abatem spre dreapta, către vârful dealului. Printre copaci zărim câteva săpături (foto 26). Pe vârf sunt câteva pietre răsfirate. Coborâm pe partea opusă şi ajungem pe marginea superioară a zidului pe care l-am văzut mai înainte. Vom coborî cu atenţie prin dreapta sa (foto 28). După ce mai admirăm locurile coborâm pe aceeaşi potecă pe care am urcat, până întâlnim din nou marcajul.


                         26
                      
28

De acolo vom urma spre vale strict drumeagul marcat (foto 29). Acesta coboară domol iar schimbările de direcţie sunt bine arătate (foto 30). Pe mulţi copaci sunt marcajul dar şi câte o săgeată (foto 31).


                                                                                                                                                                                                                                     29
                      
30

                                                                                                                                                                   31

Singura deficienţă a marcajului este că este vizibil doar pe o parte; dacă privim în sens opus marcajul nu se vede. Însă drumeagul este bine vizibil şi alte drumeaguri laterale care se desprind sau intersectează drumeagul nostru ne conduc în câteva sute de metri din nou la Floreşti sau foarte aproape (foto 32).


                        
32

Pe alocuri sunt porţiuni cu noroi dar le depăşim fără probleme. Drumeagul ocoleşte din nou vârful unde se află ruinele însă coboară constant. Marcajul este bine aplicat dar doar pe o parte a copacilor. Urmăm mai departe marcajul; într-un singur loc urcă, foarte puţin, după care coboară definitiv spre zona Tăuţi. Undeva coborârea este ceva mai accentuată, pe un mic vâlcel (foto 39) şi ne scoate în dreptul unui gard din sârmă, la drumul asfaltat care duce spre mănăstirea Tăuţi, la 2 km de Floreşti.


                                                                                                                                                               39

Coborâm pe acel drum şi de la intersecţia străzii Tăuţului, pe care coborâm strada Poligonului, ieşim în 400 m înapoi în drumul E60, pe sub o conductă de gaz; privim spre vârful unde se află Cetatea Fetei (foto 41).

                      
41