Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
1
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Spre sfârşitul lui martie 2016 am pornit din oraşul Cluj spre nişte chei mai puţin cunoscute, aflate în vecinătatea satului Baciu: Cheile Baciului. Am început traseul din partea vestică a oraşului, cartierul Mănăştur, din vecinătatea magazinului Cora.
Ne deplasăm spre podul peste Someşul Mic, de pe care privim spre amonte (foto 1). Imediat cum traversăm podul ne deplasăm pe digul nordic al Râului Someşul Mmic, în amonte, admirând cursul de apă. Ajungem după câteva sute de metri pe strada Donath unde, chiar la intersecţia cu ea vedem pe dreapta în sensul de mers, în spatele unor locuinţe, o mică zonă de abrupt (foto 2).
2
3
Din dreptul acestei porţiuni de abrupt, după încă 600 metri de mers, părăsim strada Donath şi ne abatem spre dreapta, în urcuş uşor până în dreptul unei intersecţii. De acolo ne abatem câteva zeci de metri pe drumul din dreapta, în urcuş dar îl părăsim şi pe acesta şi urmăm poteca urcătoare spre vârful unui deal aflat în dreapta noastră, potecă pe care o vedem ca o linie de culoare închisă în imaginea 3.
Urcuşul este ceva mai abrupt, dar scurt. Întâlnim destul de des pe pantele acestui deal ruşcuţa de primăvară (foto 4), care încântă prin coloritul galben. Ceva mai sus ajungem în zona unui platou destul de întins şi ne abatem spre stânga, către liziera pădurii din imaginea 5, pe care o urmăm în urcuş. Spre nord zărim, nu departe şi creasta dealului pe care vom ajunge, Hoia (foto 6).
4
5
6
Spre vest, în depărtare, se văd Munţii Apuseni, acoperiţi încă cu zăpadă (foto 7). Urcăm mai departe o pantă lină şi ajungem la un drum de creastă pe care îl vom urma spre stânga faţă de sensul de urcuş. Chiar în creastă am ajuns lângă un muşuroi de furnici îngrădit ceea ce ne-a surprins în mod plăcut, acesta fiind protejat de distrugere (foto 8).
7
8
Ne înscriem apoi pe drumul amintit (foto 9). Acesta ne conduce imediat spre celebra pădure Hoia - Baciu (foto 10). A devenit cunoscută în anul 1968 când mai mulţi martori oculari au fotografiat aici un… OZN. În partea de pădure în care ne aflăm, dar ceva mai spre vest, se găseşte şi rezervaţia de stejar pufos.
9
10
11
Urmăm drumurile destul de bine conturate din această pădure şi încercăm să nu ne abatem prea mult de la traseul de creastă (foto 11). Ne deplasăm mai departe spre vest şi la un moment dat ieşim din pădure pentru a admira Valea Someşului Mic, înspre Floreşti (foto 12). Tot pe aici găsim un panou al unui traseu tematic, pe care putem citi despre păsările din această pădure (foto 13).
12
13
14
15
16
Intrăm din nou în pădure, menţinând direcţia spre vest. Unii copaci au vâsc (foto 14). Alţii sunt spectaculoşi pentru că cresc în mănunchiuri (foto 15). Câteva căprioare dispar prea repede în adâncurile pădurii pentru a le putea fotografia dar zărim o veveriţă (foto 16). Ne deplasăm mai departe pe drumul de creastă şi fiind nu departe de liziera sudică a pădurii, zărim ceva mai jos un alt drumeag spre care ne abatem şi pe care îl urmăm (foto 17). Acesta conduce imediat în celebra Poiană Rotundă (foto 18), într-adevăr rotundă. Parcurgem câteva zeci de metri pe aceeaşi direcţie pe care am ajuns în poiană şi privim spre înapoi. În imaginea 19, cu săgeată galbenă am indicat locul prin care am intrat în poiană iar cu săgeată roşie locul pe unde vom continua traseul.
17
18
19
După ce admirăm forma poienii, schimbăm direcţia de mers şi ne îndreptăm spre nord. Ne abatem aşadar pe un alt drumeag, indicat de săgeata roşie din imaginea 19. Imediat cum ne-am înscris pe el ne abatem uşor spre stânga în sensul de mers. Mai apar poteci, mai umblate sau mai puţin umblate dar noi vom încerca să menţinem drumeagul amintit (foto 20). Pe unii copaci muşchii şi lichenii sunt abundenţi (foto 21). Parcurgem 7-8 minute şi drumeagul ne conduce spre un loc deschis, o vale între două dealuri (foto 22). De aici ne vom abate pe drumul din dreapta imaginii 22.
20
21
22
Este un drum foarte circulat şi asta se vede imediat (foto 23). Drumul intră din nou în pădure. În stânga noastră se află albia unui mic pârâu, seacă deocamdată. Ceva mai spre vale, întâlnim din nou o veveriţă, suspendată pe o creangă deasupra noastră. Traversăm o porţiune unde copacii îşi unesc crengile făcând un tunel natural (foto 25).
23
25
26
Încă puţin şi ajungem la o intersecţie de drumuri de ţară, drumul nostru fiind cel din dreapta din imaginea 26. Părăsim drumul pe care am ajuns aici şi ne abatem pe cel din stânga din imaginea 27, traversând doar un mic pod. Imediat după acel pod ne abatem spre dreapta, pe malul stâng geografic al Pârâului Baciu, pe un drumeag care traversează o pădure de pin (foto 28). Ne vom îndrepta astfel spre Cheile Baciului, puţin cunoscute.
27
28
29
Deja spre stânga noastră, în sensul de mers, se observă printre pini zone de abrupt (foto 29). Unii copaci pe lângă care trecem au crengile acoperite puternic cu muşchi de culoare verde intens (foto 30). Ne abatem uşor spre stânga şi când ajungem în vecinătatea primelor case din Baciu vom observa, tot în stânga, pereţi destul de înalţi, dispuşi în strate (foto 31). Urcăm cu grijă spre baza lor însă nu ne vom apropia prea mult deoarece roca pare să fie destul de friabilă. Pereţii au culoare maronie - gălbui, foarte frumoasă (foto 32).
30
31
32
33
34
Întâlnim multe cochilii de melci (foto 33). Undeva tot trebuie să urcăm mai aproape de baza acestor pereţi deoarece gardul unei case se apropie foarte mult de ei. Depăşim o porţiune în care pereţii se măresc considerabil (foto 34). Printre pietrele căzute găsim multe fosile, în special de scoici (foto 35). Ne deplasăm mai departe spre aval iar zona de abrupt devine mai spectaculoasă (foto 36). Pe o stâncă aşezată vertical întâlnim mici concreţiuni (foto 37). Privim spre înapoi (foto 38) apoi urcăm printr-un loc convenabil deasupra acestor pereţi care, o dată cu apropierea de localitatea Baciu, scad în dimensiuni.
35
36
37
38
Mai zărim câteva zone de abrupt, aflate în spatele unor case în construcţie, după care stâncile dispar complet (foto 39).
39
Constatăm că Cheile Baciului se întind pe o distanţă de aproximativ 1 km din care porţiunea finală, cea din aval, este mai spectaculoasă. Coborâm apoi spre drumul pe care l-am părăsit în dreptul fotografiei 26, aflat foarte aproape în dreapta noastră faţă de sensul de mers până aici. De acolo, în câteva minute, ajungem la drumul E81, exact la intrarea în oraşul Cluj.
Page updated
Google Sites
Report abuse