Trasee nemarcate până pe Vârful Piatra Mare, cu pornire din Timişul de Sus şi de Jos
Pentru că în România nu a existat şi nu prea există nici acum interesul de a avea hărţi montane cât mai amănunţite în raport cu peisajul, planurile Masivului Piatra Mare - inclusiv harta din care extragem aici o porţiune (autor Dănuţ Călin, publicată în revista Munţii Carpaţi, nr. 22) - nu redau (nu au de multe ori cum să redea la o scară atât de mică) diversitatea de posibilităţi de a cutreiera zona somitală a masivului, perimetru spectaculos şi bogat în multe căi de abordare, interesante/ accesibile în mai tot timpul anului (ţinând seamă de rigorile perioadelor nefavorabile ale vremii).
De obicei se întâmplă (ca şi în alte masive montane) că turiştii care trec prin zona vârfului au tocmai aici puţin timp la dispoziţie, ratând astfel multe peisaje extrem de plăcute la contemplare sau cotrobăit. Noi vă sugerăm a vă planifica ture de două zile în masiv, cu campare pe platoul fostei cabane Piatra Mare (sau la cabana existentă în apropierea ei), acolo unde avem sursă de apă; vom putea astfel descoperi şi aprecia mult mai bine peisajul deosebit din zona stâncăriilor aflate în jurul cotei maxime a masivului.
1. Descriem în continuare o posibilitate de ascensiune nemarcată spre vârf, desprinsă din traseul bandă albastră Timişul de Sus - Cascada Tamina - Vf. Piatra Mare (vezi harta şi imaginea), recomandabilă după părerea noastră în sezoanele fără multă frunză verde sau zăpadă.
Piatra Mare, zona somitală, vedere din Munţii Bucegi, cu o parte din Colţii Morarului în primplanul stâng. Unghiul fotografiei dezvăluie exact zona văilor în bazinul cărora sunt descrise cel două trasee nemarcate din articol. Extras din imaginea de la. Foto: Sorin Lazăr.
Pornim pe drumul forestier desprins din DN 1; întâlnim repede marcajul. Ţinem drumul, trecem pe lângă Cascada (Cascadele) Tamina şi, dacă vrem, vizităm mai amănunţit zona ei (https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/piatra-mare/canionul-si-cascadele-tamina-in-piatra-mare).
Din dreptul Cascadei Tamina putem să câştigăm în continuare altitudine fie tot pe drumul forestier, fie pe varianta acestuia care, marcată, se duce întâi spre firul apei, apoi o trece, pe malul stâng geografic, şi urcă iar la drumul forestier principal. Ajungem apoi la cabana (cu regim nepublic) situată în locul unde banda albastră se desprinde de drumul forestier către dreapta, în urcare spre zona platoului de pe Piatra Mare.
De la cabană vom continua în amonte pe drumul forestier, de-a lungul Văii Pietrei Mici (vezi harta). Pereţi de calcar se înalţă zdravăn pe câteva sute de metri lungime, creând peisajul specific acestui tip de rocă. Drumul va lua sfârşit în curând; noi continuăm în susul văii, în general fără pantă mare, cu atât de multă apă încât să învioreze peisajul (cascade mici), dar suficient de puţină ca să nu ude bocancii.
Atunci când ajungem la o bifurcaţie a firului principal, de unde în amonte panta se schimbă brusc şi mult, alegem pentru prima parte a traseului pe care urmează să-l străbatem în continuare exact urcuşul abrupt pe piciorul dintre cele două fire, spre un grup de stânci. De la baza lor ne vom orienta spre stânga în sensul de urcare, căutând să coborâm în firul văii din stânga noastră.
Ajunşi în firul sec, mai sus de rupturile de pantă pe care le vedeam de la bifurcaţia de unde am început urcuşul, vom sui pe malul din stânga noastră, cam 10-15 m diferenţă de nivel, descoperind, pe la baza stâncilor, o potecă bine bătută care ocoleşte locurile priporoase şi ne duce, tot pe malul stâng al văii (drept geografic) până unde panta se domoleşte, aproape se aplatizează, firul fiind parcurs de apă doar la topirea zăpezilor. El este acum, pe alocuri, larg de câteva zeci de metri, mărginit de conifere; în spate, cum urcăm, Munţii Coştila şi Morarul (din Masivul Bucegi) ridică un fundal de vis.
Ajungem la un adăpost pe picioare de lemn (pentru vânătoare), de aici panta sporind, dirijându-ne spre culmea pe care se află, aproape de noi, Vf. Piatra Mare.
***
2. Alegem ca punct de plecare staţia de tren Timişul de Jos şi ca material cartografic harta alăturată. De la staţie pornim spre sud, aproximativ 250 metri, pe şoseaua Braşov - Bucureşti. Spre stânga noastră se profilează o vale strânsă (afluent al Timişului), fără nume pe hartă, însoţită de un drum forestier (până la o casă, figurată pe desen).
Pentru a intra pe această vale, mai precis pentru a avansa pe tot drumul care o însoţeşte în amonte, trebuie să trecem Timişul prin vad, problemă nu prea complicată; suntem astfel la poalele unui traseu nemarcat spre Vârful Piatra Mare, cu o durată de aproximativ 4 ore, deosebit prin inedit şi peisaje, nerecomandat în perioadele cu gheaţă, zăpadă multă sau frunză verde abundentă. Şi e bine să fim vreo 3-4, ca să ne audă ursul şi să-i vedem cel mult urmele paşilor.
De la capătul drumului forestier, intrăm pe malul stâng geografic al pârâului cu câteva cascade frumuşele, care nu stânjenesc înaintarea. Avansăm când pe stânga, când pe dreapta apei; valea se lărgeşte şi se strâmtează alternativ; panta este neimportantă sau acceptabilă ca dificultate, permiţând să câştigăm destul de repede în altitudine. Spre terminarea firului de apă acesta se desparte în două fuioare, cel din dreapta (cum urcăm) sosind de la baza unor pereţi interesanţi, pe o succesiune de jgheaburi.
Noi vom continua pe firul din stânga şi, chiar înainte să ieşim în culmea împădurită care închide obârşia văii, ne orientăm spre dreapta. Vom traversa, în urcuş permanent, nu dificil, mai multe obârşii de vale, îndreptându-ne spre punctul de cotă 1656 metri de pe hartă; de câteva ori, printre copaci, vom vedea larga pantă poienită de deasupra cabanei Bunloc. Simţim vârful undeva deasupra perimetrelor cu copaci prăbuşiţi şi ne orientăm fără dificultate spre cota maximă a masivului, ultima porţiune a ascensiunii fiind comună cu traseul descris mai sus, care începe pe Valea Pietrei Mici.