Din Pasul Rotunda pe Vârful Ineuţ, prezentare amănunţită, Munţii Rodnei

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Vremea buna din primele zile ale lui octombrie 2015 ne-a îmbiat să mergem prin Munţii Rodnei. Am ales ca punct de plecare Pasul Rotunda. În precedentele excursii în zonă, descrise la şi la am ajuns în Pasul Rotunda la finalul acelor ieşiri. Şi tot pe paginile precedente am descris accesul dinspre Cârlibaba spre Pasul Rotunda. Acum ne propunem să urcăm din Pasul Rotunda spre câteva dintre vârfurile importante ale Munţilor Rodnei. Există şi posibilităţi de cazare în acest pas, fiind deschisă o cabană.


                     0

Am pornit dis-de-dimineaţă de la cabană. În lumina dimineţii, ne abatem mai întâi câteva sute de metri mai jos de cabană înspre Ardeal, pe drumul ce coboară din pas pentru a surprinde cele trei vârfuri pe care dorim să le abordăm. În imaginea 0, de la stânga la dreapta, se zăresc Vârful Roşu (2133 m), Vârful Ineuţ, în mijlocul imaginii (2222 m) iar spre dreapta al doilea vârf al Munţilor Rodnei, Ineul (2279 m). Vremea este foarte bună şi abia aşteptăm să urcăm.

Revenim în pas şi suim pe drumul ce duce spre Şaua Găgii, traseu descris în sens invers în articolele precedente. Drumul este relativ bun, se poate urca şi cu maşini cu garda ceva mai mare (foto 1). La o curbă zărim feţele nordice ale celor trei vârfuri şi constatăm că sunt pudrate cu zăpadă proaspătă (foto 2). Spre sud priveliştea este încântătoare (foto 3). Se zăresc în depărtare creste întretăiate, unele din Munţii Rodnei, altele din Munţii Suhard, unele din Munţii Bârgăului iar cele mai îndepărtate din Munţii Căliman.


                        1
                                  2
                    3

Din Pasul Rotunda până în Şaua Găgii avem de parcurs 8 km. De undeva de mai sus zărim şi creasta pe care vom urca, mai întâi spre Vârful Ineuţ, creastă marcată cu săgeata roşie în imaginea 4. Urcăm mai departe, depăşind câteva stâni; la unele mai sunt încă turme de oi dar şi câini la care trebuie să fim atenţi. Ne apropiem de capătul dinspre amonte al drumului, cu Vârful Roşu în faţa noastră (foto 5). 


                             4
                           5

Ajungem după aproape 3 ore la indicatoarele cu informaţii despre Parcul Naţional Munţii Rodnei (foto 6). Foarte puţin mai sus se află o bifurcaţie a traseelor din zonă, în Şaua  Găgii, la 1789 m. În acel loc admirăm în dreapta noastră faţă de sensul de urcuş impozantul Vârf Inău (foto 7). Citim apoi tablele indicatoare cu marcaje (foto 8) şi urmăm în urcuş traseul de creastă, marcat cu bandă roşie, spre Vârful Ineuţ.


                             6
                            7
                        8

Peisaj de vis. Spre stânga zărim căldarea glaciară de sub Vârful Roşu dar şi câteva stâncării în plan apropiat, aflate pe versantul estic al Ineuţului (foto 9). Privim spre înapoi, către drumul pe care am urcat până aici (foto 10). 


                   9
                                    10

Foarte aproape de potecă găsim din plin merişoare şi afine (foto 11). Alte blocuri stâncoase spectaculoase stau la soare amplificând frumuseţea şi sălbăticia peisajului (foto 12).


                           11
                         
12







Ajungem treptat în vecinătatea unei mici şei de unde se observă foarte bine continuarea crestei pe care urcăm şi măreţia muntelui (foto 13). Tot de acolo se zăreşte din nou Vârful Ineu, în ultimul plan în imaginea 14. 




                                      13
                          14

În şa facem un popas prelungit pentru a admira peisajul. În dreapta noastră faţă de sensul de urcuş se zăreşte în vale Lacul Lala Mare (foto 15). Privim şi o parte din creasta pe care am urcat, stâncoasă (foto 16) şi ne uităm şi spre Valea Lala, cea pe care se află marcajul punct albastru ce vine de la Gura Lalei (foto 17).


                               15
                             16
                                   17

Apoi urcăm mai departe, panta devine ceva mai mare iar din loc în loc, unde este vizibilitate, apare şi marcajul (foto 18). Zăpada depusă nu este mare dar este frumoasă acum, la început de octombrie (foto 19). 


                              18
                                      19

După ce depăşim câteva porţiuni stâncoase privim spre înapoi şi observăm cât am „luat” în altitudine (foto 20). Peisajul este uimitor în orice parte ne-am uita. Creasta pe care suntem fiind relativ îngustă avem vizibilitate spre mai multe direcţii. În stânga faţă de sensul de urcuş, Vârful Roşu (foto 21); spre dreapta, Valea Lalei oferă o amplă perspectivă (foto 22).


                            20
                                             21
                                     22

Urcăm mai departe şi mai sus observăm spre stânga noastră în sensul de urcuş un mic platou stâncos ce duce spre Vârful Roşu (foto 23). Nu este indicat să ne abatem pe acolo spre Vârful Roşu, deşi aparent am scurta din drum, deoarece ne conduce spre o porţiune de abrupt, periculoasă; vom urca mai întâi Vârful Ineuţ şi apoi ne vom abate, pe poteca marcată, spre Vârful Roşu. De undeva de mai sus ne uităm spre nord şi est faţă de Vârful Ineuţ. Priveliştea este copleşitoare. Spre est, în plan apropiat se vede toată creasta Munţilor Suhard, cu ale sale vârfuri importante, Omu, Faraoane şi departe Ouşoru (foto 24). 


                                          23
                            24

Creasta Munţilor Suhard a fost descrisă la https://sites.google.com/site/romanianatura36/home/carpatii-rasariteni/suhard/muntii-suhard-parcurgerea-crestei . Între Omu şi Faraoane, dar mai departe, se zăreşte Vârful Giumalău (pe care putem ajunge şi pe traseul descris la https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/giumalau/varful-si-cabana-giumalau-acces-muntii-giumalau ). Şi mai departe este Vârful Pietrosul Bistriţei (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura44/home/carpatii-rasariteni/bistritei/cabana-zugreni---pietrosul-bistritei ).

 Înainte să urcăm iar ne uităm în urmă (foto 25). Ne apropiem de Vârful Ineuţ dar în dreapta noastră, cum urcăm, zărim fratele lui mai mare, Vârful Ineu, la poalele căruia se vede Lacul Lala Mică (foto 26). 


                         25
                  26

Undeva peste Vârful Roşu, în ultimul plan, se văd şi Munţii Căliman (foto 27). Mai avem de traversat o pantă stâncoasă până la vârf (foto 28). Peste tot se văd rocile predominate ale Munţilor Rodnei, şisturile cristaline (foto 29). 


                               27
                            28
                             
29









Traversăm un mic culoar printre câteva stânci de unde vedem iar Ineul (foto 30). Pe aceste stâncării iarba umedă a îngheţat generând forme fantastice (foto 31). 


                              30
                                
31







Urcăm încă puţin, traversând din nou porţiuni stâncoase (foto 32) şi ajungem pe vârf, la 2222 m, unde prima dată ne uităm spre Vârful Roşu deoarece în vecinătatea lui, dar în aer, am zărit câţiva parapantişti (foto 33).



                             32
                              

33






Pe vârf se află o săgeată indicatoare pe care se mai poate citi câte ceva, aşezată pe câteva pietre (foto 34). Peisajul este de o frumuseţe de nedescris. Se vede creasta pe care vom coborî spre şaua ce desparte Ineuţul de Ineu (foto 35), apoi, spre sud, creasta care coboară de pe Ineu spre localitatea Rotunda (foto 36). 



                                34
                                35
                                  36

Tot în imaginea 36, în stânga, în ultimul plan, se zăresc Munţii Bârgăului. Pentru început însă ne îndreptăm privirile spre vârful cel mai mic, aflat în partea opusă Ineului faţă de Ineuţ, Vârful Roşu, spre care ne vom îndrepta mai întâi (foto 37).


                                37
vezi şi: